Dacă tot s-au făcut două filme cu subiecte oarecum asemănătoare – Invasion şi I Am Legend – daţi-mi voie să-l prefer, dintr-un oarecare punct de vedere, pe primul. Chiar dacă despre al doilea se vorbeşte infinit mai mult, poate şi pentru că s-a lansat în preajma Crăciunului (şi ştim cu toţii că de Crăciun se “cumpără” mai tot).
În Invazia, o Nicole Kidman incredibil de proaspătă (!), în rol de medic psiholog şi de mamă cu aplomb se trezeşte că trebuie să facă faţă unei situaţii neobişnuite: o navetă spaţială care a explodat prin ceruri aduce pe pământ un virus care se instalează rapid în primitoarea gazdă care se numeşte om. Virusul începe să-şi arate colţii în somn, aşa că orice făptură contaminată (mai puţin cele imune) odată ce adoarme se trezeşte mai întâi extrem de lipicios, apoi intrat în lumea Noilor Oameni. Care arată la fel ca cei vechi, numai că nu prea mai au alt scop în viaţă decât să-i contamineze pe cei Ne (modalitatea e cam greţoasă: le vomită în faţă) sau să-i elimine pe cei imuni. Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac! Fiindcă odată ce oamenii de ştiinţă (au ăştia un noroc de a supravieţui ceva de speriat!) găsesc antidotul, îi pot readuce la “viaţă”, desigur, cu unicul risc minor ca ei să nu-şi amintească ce rele au făcut. Kidman e contaminată dar fiul ei e imun. Rezultă o goană pe marginea “prăpastiei” şi un happy-end fără loc de continuări în sequel-uri macabre.
Acum, repet, dacă tot e să ne cramponăm (cam) de acelaşi subiect – treaba cu viruşii – prefer Invazia fiindcă e mai alert. Şi fiindcă, scuze, între Kidman şi Will Smith, parcă mi-e mai drag să o văd infectată pe ex-madam Cruise. Alături de ea apare şi un blonduţ Daniel Craig, în rol de friend + lover care nu face faţă situaţiei chiar aşa de bine pe cât şi-ar dori dar care scapă în final doar cu un glonţ în picior, ca deh!, a fost nu demult Bond, iar James nu poate muri cu una cu două nici dacă li se pune extratereştrilor pata.
A! Încă ceva: filmul e un remake. Al treilea. Primele două – după aceeaşi nuvelă Invasion of The Bodysnatchers, de Jack Finney – au fost în 1956, respectiv 1978.
Trailer:
Unterhaltung
September 7, 2009E al patrulea, ca pe ala al lui Ferrara, din 1993, l-ai sarit. 😛
(ala cu Gabrielle Anwar care circula la francezi cu titlul “Invazia continua”)