De ce scriem
Cristi Lupşa, de la Esquire (îl găsiţi “la commando” şi în FHM) şi-a deschis un site (poate fi numit şi blog, dar deja mă plictiseşte termenul), pe care îşi propune să scrie în fiecare zi:
“De astăzi, voi încerca să scriu în fiecare zi. 30 de minute în primele şase luni. Iar apoi voi vedea. Scriam oricum în fiecare zi, dar nu organizat. Scriam e-mailuri, note de editare, şi uneori, chiar bucăţi dintr-un articol sau altul. Dar vreau să fie mai organizat. Mai forţat. Mai impus”.
Cristi – care în paranteză fie spus, e un foarte bun scriitor (eu l-am numit mereu cel mai bun colaborator pe care l-a avut FHM ever) – e de părere că scrisul e un exerciţiu şi că nu ţine de talent. Că e o meserie care se învaţă, ca oricare altă meserie. Înainte de a-l contrazice, ar trebui să definim mai exact ce înseamnă “a scrie”.
A scrie e-mailuri, diverse note, a redacta documente, a scrie subtitrări, to do list-uri ş.a.m.d. nu înseamnă a scrie. A pune în pagină ceea ce povesteşti cu prietenii la o şuetă nu înseamnă a scrie decât în măsura în care reuşeşti să transmiţi celui care va citi emoţia acelei discuţii. Iar asta nu este uşor şi nu cred că se deprinde prin exerciţii. Scrisul nu e ca flotările: dacă le faci în fiecare zi vei ajunge să faci din ce în ce mai multe. Dar Cristi, fiindcă este inteligent, va reuşi să ne păcălească şi să ne demonstreze că se poate scrie în fiecare zi “transmiţând”. Şi asta pentru că scrie bine.
Experimentul pe care l-aş face ar fi acela de a impune unui om care habar n-are cum să pună cuvintele în pagină (sau, în fine, pe monitor) să scrie în fiecare zi câte 30 de minute. Ce ar rezulta după 30 de zile? Dar după şase luni? Ar putea un nobody’s writer să devină un everybody’s writer? Din păcate (sau din fericire) oamenii nu sunt mai cobai decât cobaii, decât, poate, dacă se simt mâncaţi de pisică. Dar, fie şi aşa, salut iniţiativa lui Lupşa, un om care nu vorbeşte mult (da, şi mie-mi plăceau examenele scrise, nu cele orale) dar care scrie mai bine ca mulţi dintre cei care cred – culmea, asemenea lui Cristi! – că scrisul “vine” pe căi mecanice şi nu emoţionale.
Mai jos, un text pe care l-am scris acum câţiva ani pe tema necesităţii de a scrie. Necesitatea e una, exerciţiul e altceva. Nu mi-am schimbat, între timp, părerea.
DE CE SCRIEM
Scriem pentru că suntem trişti. Scriem pentru că ne-a impregnat parfumul fericirii. Scriem pentru că iubim şi simţim nevoia să spunem lumii despre ce formă au stelele. Scriem pentru că urâm şi nu găsim pe loc debuşeul direct pentru a scoate negreala din noi. Scriem pentru că avem nevoie de cuvinte atunci când cuvintele se aglomerează în sufletul nostru. Scriem pentru că respirăm idei şi nu avem cui să le spunem cu voce tare. Scriem pentru că nimeni nu ne crede sau pentru că ne cred atât de mulţi încât ne dorim să ne creadă o lume întreagă. Scriem pentru că vrem să ne citească cei de lângă noi, să ne laude sau să ne înjure. Scriem pentru că vedem minuni şi vrem să le spunem şi altora cum şi cât de mari am făcut ochii. Scriem pentru că ne îndrăgostim şi poezia începe să ne umble prin sânge. Scriem pentru că ne despărţim şi avem impresia că după fiecare despărţire mai suntem datori cu câteva cuvinte. Scriem pentru că ne plictisim şi viaţa ni se pare atât de absurdă încât începe să încapă în fraze teribiliste şi vulgare. Scriem pentru că suntem prea săraci ca să facem bani din comerţ şi prea bogaţi ca să facem comerţ cu suflete. Scriem pentru că vrem să evadăm sau pentru că ne dorim până la durere ca cineva să ne pună odată cătuşele. Scriem pentru că vedem un zâmbet şi ni-l imaginăm, dacă nu pe chipul nostru, măcar undeva pe o pernă de lângă noi. Scriem pentru că auzim un ţipăt şi suntem prea neputincioşi pentru a-l stinge. Scriem pentru că avem nevoie unii de alţii şi pentru că unii şi alţii se pot întâlni doar acolo, printre litere. Scriem pentru viitor, degrevând trecutul de greşeli. Scriem pentru trecut, uitând că trăim deja în viitor. Scriem pentru a găsi pretext de zâmbet sau dorinţă de răsuflare tandră pe obraz. Scriem din pasiune, din gelozie, din crimă, din uitare, din lacrimă, din fluturi, din culori sau din priviri. Scriem cu sufletul sau scriem cu sufletele altora. Scriem treptat, scriem dintr-o suflare, scriem nebuneşte, scriem indescifrabil. Scriem cu litere mici sau cu litere mari. Scriem cu trei puncte sau cu semne de exclamare. Scriem întrebând şi răspundem scriind. Scriem de dor, construind porturi şi aprinzând faruri pentru corăbii care poate nu vor veni niciodată. Scriem sublim, pentru premii, scriem aberant, pentru huiduieli, scriem bolnavi, pentru viaţă, scriem uitând că există moarte. Scriem din paturi de spital sau din vârfuri de munte. Scriem pentru că vrem şi scriem pentru că suntem constrânşi. Scriem ca să ne rugăm şi vrem ca cineva important să ne audă ruga. Scriem întru blestem şi scriem întru pasiune. Scriem pentru că vedem soare prin ferestre larg deschise şi scriem, chinuit, la lumina ultimei lumânări.
Scriem pentru că atunci când nu scriem ne e teamă că vom rămâne prea singuri pentru a mai găsi o coală de hârtie.
Popularity: 2% [?]
No related posts.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Foarte misto scris despre scris si motivatia de a scrie
Si din cauza lui Cristi o sa ajungem sa ne gandim de doua ori inainte de a folosi cuvantul scris…
Deja l-am scris de prea multe ori…
Merci, Corwin. Pina la urma important e sa… scriem.
)
[...] placut de asemenea postul lui Eddie Tone, redactorul-sef de la FHM. Il stiu pe Eddie de vreo 7 ani si chiar daca nu vorbim prea mult, ne [...]
[...] placut de asemenea postul lui Eddie Tone, redactorul-sef de la FHM. Il stiu pe Eddie de vreo 7 ani si chiar daca nu vorbim prea mult, ne [...]
Leave your response!
Ed's Blog »
The Hurt Oscar
Nu mă surprinde că Academia a acordat Oscarul unui film care zguduie prin faptul că nu zguduie pe nimeni. Sau, mă rog, îi zguduie pe cei care se lasă păcăliţi de vai-ce-subiectul lui! Adrenalina detonatorilor de bombe din Irak nu mi-a zbârlit simţurile. Probabil că dacă aş avea un fiu care s-ar ocupa cu aşa ceva acum aş fi în culmea fericirii. Sau a depresiei. În fine, n-aş fi susţinut nici Avatar-ul, cu povestea lui tocită, ci mai degrabă m-aş fi aplecat asupra unui film sensibil şi rupt din viaţa mai apropiată nouă, precum Precious.
Ed's Interviews »
Radu Paraschivescu: ”Mă simt mulţumit sută la sută în propria mea ţară”
L-am cunoscut pe Radu Paraschivescu la începutul sălbaticilor ani 90. În 1989 avusesem ambiţia să traduc, mai mult pentru mine, o carte scrisă de Harrold Robbins, scriitor ce avea să aibă succes şi la noi după Revoluţie. Aveam manuscrisul bătut la maşină, am văzut că Editura Olimp scosese un roman de Robbins aşa că mi-am zis să încerc marea cu degetul. Acolo am dat peste un tip jovial şi mustăcios, care mi-a spus că, din nefericire, cartea tradusă de mine nu avea licenţa cumpărată de Olimp. Am ratat startul unei cariere de traducător dar am cunoscut o persoană care, în timp, a devenit pentru mine unul dintre reperele valorii, bunului simţ şi talentului pe care le are România. Aş spune astăzi că, dacă aş avea 20 de ani mai puţin şi mi-aş face o listă de idoli, pe Radu Paraschivescu l-aş aşeza, alături de Radu Cosaşu, în fruntea ei.
Ed's Literature »
George Costanza n-a trăit degeaba
Acesta este un text despre nimic. Ştiu, nu săriţi, au fost alţii mai deştepţi ca mine care au făcut un serial despre nimic şi au câştigat o grămadă de bani. Amintiţi-vă cât de fericită era moaca lui George Costanza: “Jerry, le propunem un serial despre nimic! Ăsta e şpilul!”.
Aş putea scrie despre nimic săptămâni la rând. Aş putea goli jobenul de iepuraşi pentru a-l umple cu nimic, având pe faţă un zâmbet de zile mari.
Ed's Movies »
The Hurt Locker ***
The Hurt Locker e un film mişto. Dacă nu ar fi tam-tam-ul cu nominalizarea la Oscar şi cu ideea de “marele favorit” aş fi rămas cu o oarecare savoare care s-ar fi continuat în timp până când aş fi dat de un alt film “mişto” cu militari americani prin Irak sau pe unde mama lu’ Obama mai sunt ei trimişi. Aşa însă, mă apucă revolta. Cum văd un film cu soldaţi dezrădăcinaţi, americanii înnebunesc şi îl consideră cel-mai-bun-film-din-lume, indiferent de context. Iar dacă acel context este să fie Oscarul, atunci… să fie!
Ed's Music »
Poveştile melodiilor: Purple Rain – Prince
Piticul atomic născut cu numele Prince Rogers Nelson, cunoscut mare parte a carierei sub numele de Prince, a avut geniul de a compune această incredibilă piesă în anul de graţie 1984. Puse cap la cap, multe ore am petrecut în faţa aparatelor video din vremurile ceauşiste, urmărind atât videoclipul en-large sau, mai pe-ndelete, filmul cu acelaşi nume, în care juma-de-chiflă-genială făcea furori cu motorul bine turat, geaca de piele bine strânsă pe corp şi privirea de grande futadore proporţional dozată către partenera sa, pe nume Apollonia Kotero.
Ed’s Video: Laurette
Ed’s Video: Adelina Varciu
Ed’s ads
Ed’s Weather
Ed’s Polls
Ultimele articole
Have a look!
Online
Who’s Eddie
Şi alte câteva lucruri pe lângă.
Contact
Ed's last seen movies:
Leaves of Grass 3.5/5
2010-03-13 10:22Un prof de filosofie se intoarce in Oklahoma natala pentru a-l regasi pe fratele lui geaman implicat in afaceri incalcite cu iarba. Totul devine tragi-comic. Cu: Edward Norton
0.3Harry Brown 3.5/5
2010-03-07 20:21Un batran dintr-un cartier periferic al unui oras britanic, fost puscas marin, isi cauta singur dreptatea dupa ce prietenul sau cel mai bun e ucis de o gasca de adolescenti ce terorizeaza zona. Cu: Michael Caine
0.3Crazy heart 4/5
2010-03-03 19:48Un cantaret de country, batran si alcoolic, isi traieste finalul carierei indragostit fiind de o reportera de la un ziar local. Cu: Jeff Bridges
0.3The Collector 2.5/5
2010-02-20 18:46Ingropat in datorii, un tip incearca sa sparga casa unui bijutier. Acolo nimereste insa peste un psihopat care decisese inaintea lui ca e cazul sa masacreze acea familie. Horror. Cu: Josh Stewart
0.3Daybreakers 3/5
2010-02-20 18:44Intr-o lume aproape complet vampirizata dar dependenta de sange uman, ultimii oameni ramasi incearca sa salveze specia. Cu: Ethan Hawke
0.3The Hurt Locker 4/5
2010-02-18 11:56O echipa din trupele de elita americane activeaza intr-un Irak periculos incercand sa repereze si sa rezolve orice amenintare cu bomba. Cu: Jeremy Renner
0.3An Education 4/5
2010-02-13 11:31Povestea unei adolescente frumoase si destepte din anii 60 care se indragosteste de un gigolo si e pe cale sa-si abandoneze studiile si visul de a ajunge la Oxford. Cu: Carey Mulligan
0.3Away we go 3/5
2010-02-13 11:24Un cuplu fara prieteni, ea gravida, incep sa strabata America in cautarea unui loc in care sa se stabileasca. Pe drum intalnesc tot felul de eprsonaje ciudate. Cu: John Krasinski
0.3The Book of Eli 3.5/5
2010-02-11 12:19Intr-o lume post-apocaliptica, un om marsaluieste prin America purtand dupa el ultima Biblie. Una care poate salva omenirea. Cu: Denzel Washington
0.3State of play 3/5
2010-02-08 22:29Un reporter harsit lucreaza in stil jurnalistic la rezolvarea unui caz dubios: moartea amantei unui politician care, intamplator, e chiar prietenul lui. Cu: Russell Crowe
0.3Movie ratings archive »
Ed's random posts
Ed's video
Ed’s Books
Ed’s Chat
Ed’s Books