De ce scriem
Cristi Lupşa, de la Esquire (îl găsiţi “la commando” şi în FHM) şi-a deschis un site (poate fi numit şi blog, dar deja mă plictiseşte termenul), pe care îşi propune să scrie în fiecare zi:
“De astăzi, voi încerca să scriu în fiecare zi. 30 de minute în primele şase luni. Iar apoi voi vedea. Scriam oricum în fiecare zi, dar nu organizat. Scriam e-mailuri, note de editare, şi uneori, chiar bucăţi dintr-un articol sau altul. Dar vreau să fie mai organizat. Mai forţat. Mai impus”.
Cristi – care în paranteză fie spus, e un foarte bun scriitor (eu l-am numit mereu cel mai bun colaborator pe care l-a avut FHM ever) – e de părere că scrisul e un exerciţiu şi că nu ţine de talent. Că e o meserie care se învaţă, ca oricare altă meserie. Înainte de a-l contrazice, ar trebui să definim mai exact ce înseamnă “a scrie”.
A scrie e-mailuri, diverse note, a redacta documente, a scrie subtitrări, to do list-uri ş.a.m.d. nu înseamnă a scrie. A pune în pagină ceea ce povesteşti cu prietenii la o şuetă nu înseamnă a scrie decât în măsura în care reuşeşti să transmiţi celui care va citi emoţia acelei discuţii. Iar asta nu este uşor şi nu cred că se deprinde prin exerciţii. Scrisul nu e ca flotările: dacă le faci în fiecare zi vei ajunge să faci din ce în ce mai multe. Dar Cristi, fiindcă este inteligent, va reuşi să ne păcălească şi să ne demonstreze că se poate scrie în fiecare zi “transmiţând”. Şi asta pentru că scrie bine.
Experimentul pe care l-aş face ar fi acela de a impune unui om care habar n-are cum să pună cuvintele în pagină (sau, în fine, pe monitor) să scrie în fiecare zi câte 30 de minute. Ce ar rezulta după 30 de zile? Dar după şase luni? Ar putea un nobody’s writer să devină un everybody’s writer? Din păcate (sau din fericire) oamenii nu sunt mai cobai decât cobaii, decât, poate, dacă se simt mâncaţi de pisică. Dar, fie şi aşa, salut iniţiativa lui Lupşa, un om care nu vorbeşte mult (da, şi mie-mi plăceau examenele scrise, nu cele orale) dar care scrie mai bine ca mulţi dintre cei care cred – culmea, asemenea lui Cristi! – că scrisul “vine” pe căi mecanice şi nu emoţionale.
Mai jos, un text pe care l-am scris acum câţiva ani pe tema necesităţii de a scrie. Necesitatea e una, exerciţiul e altceva. Nu mi-am schimbat, între timp, părerea.
DE CE SCRIEM
Scriem pentru că suntem trişti. Scriem pentru că ne-a impregnat parfumul fericirii. Scriem pentru că iubim şi simţim nevoia să spunem lumii despre ce formă au stelele. Scriem pentru că urâm şi nu găsim pe loc debuşeul direct pentru a scoate negreala din noi. Scriem pentru că avem nevoie de cuvinte atunci când cuvintele se aglomerează în sufletul nostru. Scriem pentru că respirăm idei şi nu avem cui să le spunem cu voce tare. Scriem pentru că nimeni nu ne crede sau pentru că ne cred atât de mulţi încât ne dorim să ne creadă o lume întreagă. Scriem pentru că vrem să ne citească cei de lângă noi, să ne laude sau să ne înjure. Scriem pentru că vedem minuni şi vrem să le spunem şi altora cum şi cât de mari am făcut ochii. Scriem pentru că ne îndrăgostim şi poezia începe să ne umble prin sânge. Scriem pentru că ne despărţim şi avem impresia că după fiecare despărţire mai suntem datori cu câteva cuvinte. Scriem pentru că ne plictisim şi viaţa ni se pare atât de absurdă încât începe să încapă în fraze teribiliste şi vulgare. Scriem pentru că suntem prea săraci ca să facem bani din comerţ şi prea bogaţi ca să facem comerţ cu suflete. Scriem pentru că vrem să evadăm sau pentru că ne dorim până la durere ca cineva să ne pună odată cătuşele. Scriem pentru că vedem un zâmbet şi ni-l imaginăm, dacă nu pe chipul nostru, măcar undeva pe o pernă de lângă noi. Scriem pentru că auzim un ţipăt şi suntem prea neputincioşi pentru a-l stinge. Scriem pentru că avem nevoie unii de alţii şi pentru că unii şi alţii se pot întâlni doar acolo, printre litere. Scriem pentru viitor, degrevând trecutul de greşeli. Scriem pentru trecut, uitând că trăim deja în viitor. Scriem pentru a găsi pretext de zâmbet sau dorinţă de răsuflare tandră pe obraz. Scriem din pasiune, din gelozie, din crimă, din uitare, din lacrimă, din fluturi, din culori sau din priviri. Scriem cu sufletul sau scriem cu sufletele altora. Scriem treptat, scriem dintr-o suflare, scriem nebuneşte, scriem indescifrabil. Scriem cu litere mici sau cu litere mari. Scriem cu trei puncte sau cu semne de exclamare. Scriem întrebând şi răspundem scriind. Scriem de dor, construind porturi şi aprinzând faruri pentru corăbii care poate nu vor veni niciodată. Scriem sublim, pentru premii, scriem aberant, pentru huiduieli, scriem bolnavi, pentru viaţă, scriem uitând că există moarte. Scriem din paturi de spital sau din vârfuri de munte. Scriem pentru că vrem şi scriem pentru că suntem constrânşi. Scriem ca să ne rugăm şi vrem ca cineva important să ne audă ruga. Scriem întru blestem şi scriem întru pasiune. Scriem pentru că vedem soare prin ferestre larg deschise şi scriem, chinuit, la lumina ultimei lumânări.
Scriem pentru că atunci când nu scriem ne e teamă că vom rămâne prea singuri pentru a mai găsi o coală de hârtie.
Popularity: 2% [?]
No related posts.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.


Foarte misto scris despre scris si motivatia de a scrie
Si din cauza lui Cristi o sa ajungem sa ne gandim de doua ori inainte de a folosi cuvantul scris…
Deja l-am scris de prea multe ori…
Merci, Corwin. Pina la urma important e sa… scriem.
)
[...] placut de asemenea postul lui Eddie Tone, redactorul-sef de la FHM. Il stiu pe Eddie de vreo 7 ani si chiar daca nu vorbim prea mult, ne [...]
[...] placut de asemenea postul lui Eddie Tone, redactorul-sef de la FHM. Il stiu pe Eddie de vreo 7 ani si chiar daca nu vorbim prea mult, ne [...]
Leave your response!
Ed's Blog »
A murit Mădălina Manole
Am recunoscut întotdeauna că am avut o ”guilty pleasure” pentru Mădălina Manole și muzica ei. Am crescut oarecum în paralel cu generația care se extazia la aparițiile ”fetei cu părul de foc” și chiar dacă mă alăturam deseori miștourilor făcute pe marginea sintagmei, ceva mai târziu, poate după ce am cunoscut-o în mod direct, Mădălina mă ”tușa” printr-un quelque chose pe care nu l-am înțeles niciodată foarte bine dar l-am lăsat să-și facă de cap fiindcă mi se părea foarte ok. Așa am ajuns să-mi umplu computerul de melodiile ei și, de câte ori avea ocazia, să o ascult cu infinită plăcere.
Ed's Interviews »
Tibi Clenci: “Fotografia te poate face fericit. Iar fericirea e zugrăvită în culori”
Tibi Clenci e cel mai bun fotograf de fashion din România. Pictorialele sale, născute în FHM şi acum, deja, întâlnite în multe reviste glossy de pe piaţă, se remarcă îndeosebi prin creativitate şi baghetă regizorală. Clenci nu a ajuns la blazarea pe care mulţi fotografi români au îmbrăţişat-o după numai câţiva ani, ci e într-o perpetuă căutare, generată probabil de natura facultăţii de teatru pe care a terminat-o. Iar dacă ar fi să îi atribui o calitate, atunci cu siguranţă vei spune despre un pictorial marca Tibi Clenci că nu e niciodată plictisitor.
Ed's Literature »
Pinnacle
Tanti Mia face cărţile, învăluită în fumul de snagoave. În dreapta ei, fumul de Bega abia aşteaptă să dea atacul decisiv. Tanti Mia e grasă, negricioasă şi are o aluniţă mare şi pufoasă pe obraz. Dacă ar fi ţigancă, te-ai aştepta să o vezi înzorzonată în fuste colorate şi grele, vânzând seminţe de floare la cornet, pe un scăunel care geme neputincios sub greutatea ei. Dar tanti Mia nu e ţigancă, şi asta chiar dacă limbajul ei e colorat ca un curcubeu zănatic ce se-ascunde pe după poduri.
Ed's Movies »
Sex and the city 2 *
Nu e nici un sex şi, dacă e să fim corecţi, ar trebui să se numească Nonsex and the Abu Dhabi city. Sunt patru femei urâte ca noaptea (deşi noaptea e de multe ori frumoasă) care încearcă din răsputeri să te facă să râzi la nişte poante de o sută de ori mai răsuflate decât răsuflatele poante din filmul anterior, Sex and the city 1. Fiecare dintre ele vine cu câte o problemă: una e măritată de doi ani şi pentru că bărbăţelul a adus un televizor în dormitor şi i-a cerut două zile de relache pe săptămână, are senzaţia că i se destramă căsnicia. Alta a ajuns la menopauză şi simte că-i piere nimfomania printre bufeuri şi creme de regenerare. A treia e persecutată la job, unde şeful îi reprimă constant iniţiativele. În fine, a patra, cu doi copii mici şi chirăitori, devine brusc îngrijorată când i se atrage atenţia că trufandaua ei de bonă nu poartă sutien şi ar putea fi sursa viitoarei nefericiri conjugale.
Ed's Music »
Pink Martini – show elegant la Bucureşti
Portland, Oregon, anul 1994. Thomas Lauderdale, un politician obscur care se visa primar, îşi dă seama dintr-o dată că are nevoie de un “suport” artistic pentru a-i face pe oameni să creadă în lucrurile pe care, de regulă, politicienii le transformă din idealuri în gunoaie retorice. Aşa că, pianist înfocat, super-pasionat de muzică, de la jazz la pop demodat, Lauderdale înfiinţează o orchestră în care îngrămădeşte vreo 12 intrumentişti talentaţi, o adaugă pe China Forbes, prietenă de-a lui de pe vremea când studiau amândoi la Harvard şi prezintă lumii un cocktail pe care denumeşte, sugetiv, Pink Martini. Prima piesă, Je Ne Veux Pas Travailler, face senzaţie prin Franţa, unde e imediat nominalizată la “melodia anului” şi nu doar pentru că multă lume nu mai vera să muncească.
Ed's Video
Ed’s ads
Ed’s Weather
Ed’s Polls
Ultimele articole
Have a look!
Online
Who’s Eddie
Şi alte câteva lucruri pe lângă.
Contact
Ed's last seen movies:
Black death 4/5
2010-08-23 21:18In timpul ciumei din Anglia anilor 1400, un tinar calugar pleaca impreuna cu niste mercenari pentru a "decapita" un sat in care oamenii nu erau atinsi de maladie. Cu: Sean Bean
0.3After Life 3/5
2010-08-23 21:13O tipa moare intr-un accident de masina. Dar... nu moare. de fapt, numai cel care urmeaza sa o ingroape stie. Cu: Liam Neeson
0.3Francesca 2.5/5
2010-08-08 09:14Francesca vrea sa plece la munca in Italia dar prietenul ei e strans cu usa de camatari. Francesca pleaca iar prietenul e strans cu usa. Cu: Monica Barladeanu
0.3The Wolfman 2.5/5
2010-08-08 09:03Intors acasa pentru a verifica moartea fratelui sau, un tip e muscat de un varcolac, dupa care o ia razna. Cu: Benicio del Toro
0.3From Paris with love 2/5
2010-08-08 09:01Asistentul ambasadorului american din Paris se "cupleaza" cu un agent secret american in incercarea de a dejuca un atac terorist. Cu: John Travolta
0.3Sex and the city 2 1/5
2010-08-01 20:47Patru femei, fiecare cu problema ei, merg in Abu Dhabi pentru a se distra si a incerca sa-si rezolve din existentialisme. Cu: Sarah Jessica Parker
0.3The Ghost Writer 4/5
2010-07-25 13:12Un scriitor de background e desemnat sa rescrie memoriile unui fost prim-ministru britanic, aflat in exil american fiindca e invinuit de sustinerea terorismului. Scriitorul afla un secret teribil care-i pune viata in pericol. Cu: Ewan McGregor
0.3Triangle 3/5
2010-07-18 16:53Cativa amici ies cu un iaht in larg, sunt prinsi de o furtuna apoi sunt nevoiti sa abandoneze iahtul si sa urce pe un vapor ciudat pe care timpul pare a intra intr-o bucla. Dar nu e doar atat. Horror. Cu: Melissa George
0.3Repo Men 3/5
2010-07-18 16:50O companie vinde organe umane pentru preturi fabuloase, in rate. Cei care nu le pot achita sint deposedati de ele de catre recuperatori. Ce se intampla insa cand insusi recuperatorul trebuie sa-si schimbe un organ? Cu: Jude Law.
0.3Mr. Nobody 4/5
2010-07-12 21:14Daca existenta umana nu este reala, atunci orice e posibil. Orice destin e permis. Alegerile ne apartin? Cu adevarat? Si putem alege o alegere? Cu: Jared Leto
0.3Movie ratings archive »
Ed's random posts
Ed's video
Ed’s Chat