Pacoland (12). Vorbeşte cu ea.

Pacoland 12

VORBEŞTE CU EA!

 Se lăsase liniştea în clădirea radioului Ygrec, ca o pâclă, ca o pânză aruncată de un super-păianjen prost dispus şi de partea răului. Cele trei secretare ale lui Arden se pregăteau sufleteşte: rămăseseră numai 5 minunte până la startul emisiunii lui, iar acesta trebuia să îşi facă apariţia din clipă în clipă în maniera prea cunoscută. Imprevizibil, furtunos şi mai ales dureros. Avea superstiţii şi tabieturi. Una dintre secretare se strecură la toaletă sub pretextul că trebuie să-şi pudreze nasul, alta încerca din răsputeri să se ascundă în spatele maşinii de bătut, cât despre Casta, aceasta îşi pilea impasibilă unghiile lungi şi sângerii, în aşteptarea a ceea ce oricum avea să se întâmple.

Arden era în mare formă, o simţea prin toţi porii lui dilataţi. Seara asta urma să fie primul lui pas spre victorie. Ultimul Pacoshow era dovada clară: Paco se ducea în jos, aluneca încet şi sigur iar Arden plănuia să îi dea şutul final şi fatal din preferinţele locuitorilor oraşului. El, Arden, va avea satisfacţia de a-şi lustrui cizmele pe gâtlejul lui Paco.

Îşi flexă mai întâi degetele, apoi genunchii, îşi trozni gâtul şi execută trei flotări amărâte. Apoi deschise cu olovitură de picior uşa studioului. Trăznită, secretara mică pică de pe scaun. Din toaleta doamnelor se auzi un ţipăt scurt, urmat de zgomotul oglinjioarei pentru pudră spărgându-se în treişpe bucăţi pe gresia roz. Casta ridică sprânceana stângă.

– Felicitări, ai nimerit şi de data asta uşa. 999 de dolari.

Arden era, aşa cum se aşteptau cu toţii, şi în seara asta o apariţie: bocanci de munte, boxeri în culorile oraşului (vai ce patriot, numai de i-ar şi spăla mai des…), o mantie roşie şi lungă de mătase şi, obiectul de care nu se dezlipea la nicio emisiune – cartuşiera cu trabucuri. În spatele lui, cu mutrele războinice pregătite, Pardoseală şi Malicius încercau să intre pe uşă, în acelaşi timp.

– Bambolinelor, sunt aici!

O pescui pe cea mică de sub birou şi o strânse drăgăstos în braţe. Tzoc tzoc tzoc tzoc şi o ploaie de inimioare roz în jurul lor. Arden îi dădu drumul, călcă inimioarele în picioare, urlă la uşa toaletei „Eşti concediată!!!” şi se opri în faţa Castei.

– Ravisanta, tulburătoarea, virginala Casta!

Îi sărută vârful unghiilor.

– Always, toujours!

Căpăţâna  lui Arden lucea şi mai tare.

– Doamnelor, sunt nevoit să îmi smulg hoitul de lângă minunatele voastre făpturi şi să încep dracu’ emisiunea…

în cinci

patru

trei…

Jumătate din populaţia trează a oraşului a început să caute frecvenţa pe care emitea radio Ygrec. Din difuzoare se revărsau ultimele acorduri ale jingle-lui de început.

– Sunteţi acolo, şopârlelor atomice? Cu toţii? Fiecare moluscă underground a mocirlitului ăsta de oraş! V-aţi lipit urechile uleioase de boxe?Ar fi bine aşa să fie, pentru că în seara astea vor cădea bombe, veţi muri în flăcări, va fi emisiunea vieţii mele!!  Mă rog, la fel ca toate celelalte.

Vocea lui Arden hârâia de parcă înghiţise 3 lămâi una după alta. Era agitat, se plimba de colo-colo prin cabina strâmtă, executa mişcări de karate şi:

– Eii, şi care mai e viaţa voastră? Aţi câştigat potul cel mare sau aţi dat faliment? Ce e nou azi în lume? Aştept să îmi povestiţi. Între timp aflaţi că împăratul Isaac Laviniu al Regatului Obscur de Vest a dat ordin ca victimele uraganului Vestala să fie transmutate în Siberia. Călătorie plăcută, să vă înmulţiţi şi să pregătiţi răzbunarea. Războiul mondial V. O să murim în flăcări.

Tot din actualitate, regina Maria a III-a a Scoţilor este din nou în pericolul de a fi decapitată, aşa cum cere tradiţia. Lăptarii ameninţă cu grevă. Ha ha. Una şi mai tare: un meteorit de o tonă ameninţă să facă praf statuia Libertăţii. Francezii. Ha ha. Pun pariu că face multă umbră. Voi, şobolanilor, voi reptilienilor, sunteţi pregătiţi? Ţi da. Iată primul cîine în direct. Salutare Jacob, eşti pregătit să mori în flăcări azi?

– Arden, frăţioare, eşti tare, o arzi bine în seara asta. Când îţi pui mutra pe Hall of Fame? Dar statuie?

– Jacob, târâtură, gândeşti cum îmi place mie. Să ai gura aurită. Şi scoate-ţi-l din direct, fundul meu este destul de fierbinte şi fără pupăturile tale. O avem acum cu noi pe Mary din Virginitas. Tu, floare, mai ai surori? Vă vrem pe toate cele din Virgi…

– Bună seara bună seara, vai cât de mult mi-am dorit să prind linia liberă. Ştii eu…

– Da da ştim, mai avem una în birou. Nu ştiu ce aveţi în cap. Vine apocalipsa şi voi o aşteptaţi virgine. Credeţi că scapaţi? Mai bine daţi iama în şobolanii ăştia de ascultători până nu …taie-o!

Arden se lăsă pe spate.

– La naiba lume, treziţi-vă, scuturaţi-vă mătreaţa de pe umeri. Pe cine avem pe fir?

– Are importanţă numele?

Era o voce piţigăiată şi enervantă la culme. Arden era sigur că mulţi fluierau deja ca la piesele proaste de teatru

– Nu are, porumbiţă. Ai ceva să ne spui?

– Apropo de lighioane, Arden, ai auzit ultima bombă? Tot oraşul bârfeşte. Se pare că Paco a rămas fără raton. Ce spui de asta?

Din birou se auzi o bunfnitură.

– Mii de fulgere globulare, femeie, vrei să pui mâna pe recompensă, aşa-i? Ai cumva lipsa de betacaroten, ceva? Ha? NU vezi bine? Dacă ştiam că ratonul ăla împuţit e călcâiul slab al lui Paco, îi suceam gâtul de mult. Până atunci, eu zic că ăştia doi îşi merită soarta. Vor pieri în flăcări, normal, cu prima ocazie. Până atunci, rămâi pe frecvenţă şi treci pe la studio, am ceva pentru tine. Dacă eşti draguţă, bineînţeles. Următoooruuul!!!

De data asta era o voce mai ciudată, i se părea cunoscută dar nu ştia de unde, părea când femeie, când bărbat. Femeie totuşi.

– Arden, stârpitură! Ştiu totul.

– AAAARGH! Cine eşti şi cum îndrăzneşti? Crezi că nu te găsesc, dacă vreau? Ce ştii?

– Ştiu tot ce îţi trece prin tărtăcuţa aia găunoasă şi zevzecă.

– Ştii pe mă-ta. Arată-ţi faţa, dacă ai curaj.

În studiou, Malicius Şi Pardoseală îi făceau semne încurajatoare.

– Da, vino.

– Ar fi prea uşor. Dar, târâtură, te voi ajuta. Vrei să ştii cum îl poţi învinge pe Paco?

– DAAAA, urlă Arden din toţi rărunchii.

– Atunci cumpără toţi morcovii din pieţe, supermarketuri, depozite, trimite-ţi oamenii să cumpere marfa ţăranilor! Cere ascultătorilor să iasă în stradă pentru tine şi să-ţi verse în faţa radioului toţi morcovii pe care îi găsesc!

Şi clic.

Legătura s-a întrerupt.

Tăcere. Zgomot Alb. Respiraţii.

– Ce o să faci, Arden?

– Un înţelept ridică un zid, doi nebuni dau cu capul în el până trec de partea cealaltă. La naiba! S-O FACEEEEM!