Vineri seara în Club A trebuia să se vorbească despre femeia din cărţile lui Zully, Marian Coman şi a mea. S-a vorbit despre femei până i-a luat somnul pe unii şi au început să se ia de Zully. Că nu frazează ca lumea, că n-a definit neantul cum trebuie, că unde-şi încadrează literatura, că-care e publicul ţintă şi aşa mai departe.
Ascultându-l pe unul dintre cei doi cum aruncă otravă mă întrebam ce naiba caut acolo. La început m-am amuzat, apoi mi-am amintit de genul ăsta de oameni, de care m-am lovit de câteva ori, de-a lungul timpului şi la FHM. Sunt unii care vor să fie răi cu orice preţ şi fac din asta micul lor moment de glorie. Cred că aşa s-au născut dacă nu, cu siguranţă, li s-au dat bomboane cu extract de cucută când erau mici. E o diferenţă între a accepta (şi discuta) o critică spusă cu bun simţ şi a răspunde la un val de agresiuni izvorâte din lucruri scoase din context.
Venisem în Club A ca să vorbim despre femei şi am sfârşit trăgând în ele cu mitraliera. Recunosc că nu ştiu foarte bine ce căutam acolo, aşa cum, probabil, nici moderatorul Ţupa nu prea ştia ce caută din moment ce întrebările lui erau cam… boante. Sau cel puţin aşa mi s-au părut mie, şi nu băusem decât o jumătate de bere. Anyway… experienţa a fost bună, fiindcă de-acum ştiu la ce să mă aştept şi ce să răspund atunci când vine vorba de cărtile pe care le scriu/le voi scrie. Mai exact, mi s-au confirmat răspunsurile pe care le aveam şi, pentru asta, mi-a crescut gradul de confort literar, ca să zic aşa. Am o idee fixă şi bună, pe care nu o voi abandona şi în fundul căreia mă pot pupa toţi cei care stau crăcănaţi pe-un scaun şi aruncă otrăvuri.
Altfel, l-am descoperit pe Marian Coman, un scriitor care vine din zona fantastică, se află la a doua carte (mi-am “asortat” caramelul la ciocolata “testamentului” său) şi pune problemele în mod corect şi elegant. Am citit deja jumătate din Testamentul de ciocolată şi-mi place, e o carte stranie dar cu atmosferă, o carte care în 2009 va fi publicată în America, lucru absolut remarcabil.
Melcu' cleios
March 9, 2008“Sunt oameni invidiosi pe succesele altora! Succese in munca, bineinteles…” spunea Maestrul Dinica.
Nu te-a latrat niciun catel de buzunar pana acum in parc? De cand e lumea au fost unii care au facut, si altii care au latrat. Si nu sunt semne ca in viitor va fi altfel.
Eddie
March 9, 2008Catzeii sint prietenii mei. Aia rosii adica. 😉
Melcu' cleios
March 9, 2008Inseamna ca cei care au latrat ‘la club’ erau stelisti! :))
tupa
March 12, 2008acum, cand stii, ce ti-ar fi placut sa fii intrebat la o intalnire care ponea de la cartea ta abia iesita din tipografie?
Eddie
March 12, 2008Ei, nu stiu Razvan. Pina la urma amindoi eram in aceeasi postura, numai ca in ipostaze diferite. Eu nu prea stiam ce caut acolo iar tu nu stiai exact ce-i cu cartea mea, fiindca nu aveai cum sa stii. Nu astea-s problemele, de fapt. 🙂 Oricum, ma bucur ca te-am cunoscut.
Tupa
March 12, 2008acum, cu toate ca sunt stelist, si eu ma bucur, dar intrebarea a fost serioasa 🙂
Eddie
March 12, 2008Aoleu, stelist! 😀
Acum, ca sa raspund serios, nu aveam asteptari speciale legate de intrebari. Doar ca au fost vreo doua care nu bateau nicaieri! Adica… n-am stiut ce sa spun, fiindca nu le-am inteles. 🙂 Extinzind discutia, nici pe viitor nu voi avea asteptari speciale. La mine principiile legate de carte sint foarte simple. Mecanismul e urmatorul: eu scriu o carte, cineva mi-o publica, apoi ramine de vazut daca se vinde sau nu. Vinzarile fac muzica. Nu-mi comentez cartea, ii las pe cei care – atentie! – o citesc sa o faca. Ei sint liberi sa-si spuna parerile, DUPA ce o citesc. Nici pe astea nu le voi comenta prea mult. Eu nu ma raportez decit la cititori, restul nu ma intereseaza. Daca balanta va inclina catre concluzia ca “e o carte proasta” iar din tirajul ala de 1000 sau 1500 cit e se vor vinde cu greu citeva sute, voi incerca sa o fac pe urmatoarea mai buna. Si daca se intimpla acelasi lucru, ma las de sportul asta. Revenind, nu incerc sa-i fac pe oameni sa inteleaga ce se-ntimpla in cartile mele fiindca eu stiu exact cui ma adresez si stiu ca cei care ma citesc si vor sa ma citeasca, vor intelege si nu vor avea nevoie de intrebari. 🙂 Cit despre intrebarea “De ce sa-ti cumpar cartea?” – de asta se ocupa (sau ar trebui sa se ocupe) departamentele de PR si marketing ale editurilor in cauza.
catalinaletitia
March 12, 2008E a nu stiu cita oara cind, dupa o intilnire culturala, asta e singurul lucru care ramine: indignarea participantilor ca n-au fost pupati undeva de catre cei din public. Din intimplare, cred ca stiu despre cine vorbiti atit de patetic. Din intimplare, cartea respectivei chiar este proasta. Si daca vine si se expune cu o carte proasta intr-un loc unde de obicei sint prezentati autori cu carti bune, la ce se asteapta? La pupaturi si remarci “vai, pisi, ce extraordinar ca ai scris tu o carte?”.
Pina la urma, tot receptoru-i de vina. Tot intrebatorul. Asa ne-am spalat pe miini noi aia, care scriem carti si ne-aruncam apoi si la intilniri culturale?
Oare de ce Nora Iuga nu pateste asa ceva la intilnirile din club A? Dimpotriva, stam toti ochi si urechi si-o sorbim. De ce nu pateste Octavian Soviany asa ceva nici macar la FanFest, unde i se pun intrebari naive la cort? Cine poate, va gasi un raspuns, sint sigura.
tupa
March 12, 2008In cazul asta sa le spui celor de la Editura ca sa nu te mai bage in lucruri care nu te intereseaza. Sau macar sa avertizeze. De unde sa stiu ca sunteti pe gandirea autorilor romani care ar vorbi despre orice numai despre ce scriu nu?!
Multumesc pentru raspuns. M-am mai linistit. doua trei intrebari aiurea intr-o ora si jumatate sau cat a tinut e respirabil pentru mine mai ales ca erai singurul despre care tot ce stiam era legat de FHM.
Eddie
March 12, 2008Catalina – eu n-am venit acolo ca sa fiu pupat in cur si nici nu voi participa vreodata pe undeva cu scopul asta. Intilnirea de acolo nu a fost organizata de niciunul dintre cei trei rpezenti, ci de editura. Iar tema a fost “femeia”, nu “cit de bune si frumoase sint cartile noastre”. Iti raspund si tie ceea ce raspund si altora: nu ma intereseaza “intilnirile culturale”, nu ma intereseaza discutiile despre “literatura romana si speciile ei”.
Ramin doar surprins (imi trece insa repede) de cita frustrare, invidie si rautate gratuita exista. Altfel, despre o carte poti spune ca e buna sau proasta, no problem. Dar nu poti sa impui parerea ta altuia care are una diferita.
Razvan – corect si rezolvabil. 🙂
catalinaletitia
March 12, 2008Eddie, stiu despre cine vorbesti si il acuzi c-a vrut sa-si impuna parerea cu rautate. Il cunosc suficient de bine sa stiu ca omul nu face rautati gratuite. Omul vine cu argumente si-i stiu si argumentele cu care a demontat cartea aia. La fel cum a facut si Cezar Paul Badescu de care fanele lui Zully zic acum ca i-a fost frica de concurenta. Adica toata povestea asta are urmatoarele efecte: o carte scrisa fara simtul ridicolului stimuleaza omorirea acestui simt la cititori.
Daca n-ati vrut sa fiti acolo, trebuia sa nu mergeti. Sa-i lasati pe altii care sint in stare sa faca fata unei dezbateri publice sa fie acolo. Care nu lesina cind cineva le critica productiile. Asta cu “eu nici n-am vrut sa fiu acolo” mi se pare chiar o scuza jalnica …
Vreau sa-l aud pe Palahniuk plingindu-se vreodata: “eu n-am vrut sa merg sa le citesc din Bintuitii ca sa lesine doamnele si sa spuna ca-s un maniac pervers. m-a fortat editura”. Ma indoiesc insa ca as vedea minunea asta. Scriitorii occidentali stiu sa fie profesionisti.
Inca un amanunt: n-ai reusit sa redai nici una dintre rautatile aceluia care a vrut sa va otraveasca. Asa ca n-ai credibilitate. Mai ales cind stiu ca omul are argumente clare. Daca-i demontai argumentele, intelegeam, asa insa doar ce faci tu aici e un comentariu rautacios.
Eddie
March 12, 2008Draga mea, eu nu ma bag in rahaturi. Ca pute. Asa ca opresc discutia aici, e treaba ta ce crezi, parerile tale, respect. Toate cele bune!