Tânărul absolvent Dustin Hoffman cade în plasa maturei Anne Bancroft şi îi devine amant. And here’s to you, Mrs. Robinson / Jesus loves you more than you will know. Dintre toate filmele din listă am ales Absolventul, ca preludiu pentru un somn de 9000 de kilometri, Londra – Johanessburg. Boeingul 747 al companiei British Airways toarce în noapte, deasupra Saharei. Gândurile îmi zboară mai rapid ca aeronava, către savana Africii de Sud. Între timp, Hoffman se îndrăgosteşte – c-aşa-i în tenis – de fiica lui Bancroft. Şi viaţa curge în sens normal. „What would you like to drink, sir?”. Stewardezele englezoaice sunt standard. Figuri de fete de la pagina 3 – blonde şi foarte albe – dacă le dezbraci ai mici şanse să-ţi tresară sternocleidomastoidianul. Şi nimic mai mult. „Wine, please! White”. „French or South African?”. Aleg un Sauvignon alb, sud-african. Vinurile lor sunt celebre. Aromă de citrice şi iarbă proaspăt cosită. Noaptea devine brusc mai suavă.
Astă iarnă, Heineken a dat startul promoţiei „Atinge o stea”, prin care oferea iubitorilor de fotbal posibilitatea de a câştiga, pe lângă alte premii, o excursie de 3 zile în Africa de Sud, unde să urmărească dintr-un cadru total neconvenţional finala Ligii Campionilor de la Moscova. Ideea avusese mare succes cu un an în urmă, când norocoşii câştigători ai promoţiei numite atunci „Secret Final 2007″ au fost duşi în Islanda, unde au trăit o experienţă turistico-fotbalistică de neuitat. Acum însă, 8 câştigători (erau 10, însă doi au spus „pas” în ultima clipă, speriaţi probabil de răgetul leului) s-au îmbarcat către Africa de Sud, împreună cu reprezentanţi ai presei şi, desigur, ai companiei Heineken Romania. Destinaţia exactă: Pilanesberg, una dintre cele mai mari rezervaţii naturale din Africa de Sud.
Spre sfârşitul lunii mai, iarna îmbracă aproape în totalitate cea mai sudică ţară a Africii. Asta nu presupune zăpezi ci 20-22 de grade ziua şi 1-3 grade pe timp de noapte, adică suficient cât să-ţi clănţăne dinţii sub şapcă dacă n-ai avut inspiraţia să te îmbraci corespunzător.
Aeroportul din Johanessburg nu impresionează. Dacă priveşti cu atenţie, remarci că sunt o mulţime de indivizi care se plimbă de colo-colo fără nici un sens. Unii dintre ei poartă uniformă. Deasupra unuia dintre coridoarele care duc spre lifturi scrie, în mod absurd, „Enter on your own risk”. Ha? Care ar fi riscurile? Poate doar dacă eşti din Zimbabwe, Somalia sau Malawi, de unde oamenii emigrează constant spre sud. Atât de constant încât chiar în timpul şederii noastre pe meleaguri sudafricane, localnicii s-au revoltat şi au început să-i măcelărească pe „stranieri”, acuzându-i că le ocupă locurile de muncă şi că încurajează infracţionalitatea. Care, în paranteză fie spus, continuă să fie extrem de mare. Panouri imense pe marginea autostrăzilor sau în oraşe îndeamnă la combaterea criminalităţii. Anul trecut, preşedintele Thabo Mbeki, s-a declarat brusc foarte îngrijorat de escaladarea violenţei, după ce ani de zile a spus că totul e sub control, în vreme ce opinia publică îl acuza de faptul că nu face nimic pentru a stopa crimele. Nu poţi să nu te gândeşti că Africa de Sud va organiza peste doi ani Mondialul de fotbal. Iar asta presupune invazia a zeci de mii de suporteri din toată lumea, care se vor trezi faţă în faţă cu afişe de genul celor care erau lipite şi acum pe stâlpii din Johanessburg: „Thugs killed bank officer”.
Din Johanessburg până în rezervaţia naturală Pilanesberg sunt două ore şi jumătate de mers pe autostradă. Peisajul e ceva mai puţin plictisitor ca-n Bulgaria. Savana e regină iar savana nu presupune altceva decât tufişuri, paie şi, din loc în loc, arbori şi arbuşti destul de neprietenoşi. Sigur, presupune şi o faună extrem de spectaculoasă, dar despre asta ceva mai încolo. În intersecţiile de pe drumurile naţionale, cerşetorii abundă mai ceva ca în faţa magazinului Unirea. Oamenii ori fac pe orbii, ori sunt orbi de-a binelea. Sau, cei mai norocoşi cu fizicul, încearcă să-ţi vândă cu disperare orice. De la ziare la bureţi. Oricum, senzaţia e că, în general, negrii o freacă. O freacă big time. Îi vezi cum stau la ora prânzului tolăniţi pe-o margine de drum sau pe iarba dintr-un parc şi se uită la cer sau la oameni. Te gândeşti imediat că, nemuncind, sunt firi artistice. Deşi, zău, n-am auzit în ultima vreme de vreun scriitor, poet sau pictor celebru de pe tărâm sudafrican.
Pilanesberg Game Reserve este situată în regiunea Bojanala, în imediata apropiere a celebrului Sun City, renumit pentru organizarea în trecut a concursului Miss World, dar care nu e altceva decât o staţiune de lux pentru turiştii din întreaga lume. O staţiune cu multe parcări pline până la refuz, ceea ce subliniază faptul că turismul în ţara lui Mandela aduce munţi de bani.
Rezervaţia e plasată în craterul unui fost vulcan care şi-a trăit erupţiile acum 1300 milioane de ani, erupţii ce au dat naştere acestui complex alcalin uriaş şi foarte spectaculos, cu o structură geologică unică în lume. Dacă intri pe Google Earth şi cauţi Pilanesberg, vei remarca imediat conturul concentric al rezervaţiei ce acoperă o suprafaţă de 55.000 de hectare. (va urma)
Cavalary
May 26, 2008Legat de acel “o freaca”, raman la parerea ca poti fi mult mai fericit asa decat intrand in rat race pt. bani / faima / statut. Problema-s aia care vor si una si alta si creaza problema aia cu criminalitatea…
Eddie
May 26, 2008Pai, man, daca am freca-o cu totii ne-am transforma inapoi in maimutze! 😀 Nu ca nu e bine s-o freci, dar… 🙂
Cavalary
May 27, 2008Nu-n maimute… Eventual in hippie 🙂 (Ceea ce, daca elimini iarba, nu mi se pare o chestie asa rea daca stau sa ma gandesc.)
james crissilv
June 1, 2008LA MULTI ANI, de ziua copiilor!
o zi minunata iti doresc!
alina
September 5, 2008sa inteleg ca nu v-a impresioant africa de sud prea mult.
pacat, e o tara f frumoasa.
Eddie
September 5, 2008am scris eu asta?
am scris ca nu m-a impresionat aeroportul din Johanessburg.
sigur ca e o tara frumoasa. cu bunele si relele ei.