Andrei Vochin: “Avem zero la sută şanse să câştigăm Euro”

Andrei Vochin, cel mai bun ziarist de sport în opinia mea, despre şansele la Euro, cea mai bună echipă de start şi sexul în cantonamente.

¤ Sincer, ce şanse avem la Europenele astea? Dă un procent şi explică-l, te rog.

Să cîştigăm titlul european, zero la sută. Ne-a luat caimacul Grecia în 2004 şi nu cred că se va repeta surpriza prea curînd. Să ieşim din grupă, sub 20 la sută. Se joacă la interval de 4 zile, iar majoritatea jucătorilor noştri nu pot face faţă unui astfel de ritm contra a trei adversari de calibru.

¤ Cu care dintre cele 3 adversare crezi că avem cele mai mari şanse şi de ce?

Cu Franţa, pentru că e primul joc, pentru că vom fi mai odihniţi ca ei şi pentru că ne vor ataca, stilul de joc care ne convine.

¤ Nu cumva România s-a calificat cu şansă la acest turneu? Gol din ofsaid cu Olanda şi un incredibil ajutor din partea Albaniei care, practic, a scos Bulgaria din cărţi?

Argumentele tale ar conduce, poate, la o astfel de concluzie. Contraargumentul meu e că în primul meci, cu Bulgaria, aveam 2-0 în minutul 77 şi am terminat 2-2. Oricum, în fotbal, ca şi în viaţă, dacă nu ai noroc poţi fi sănătos şi bogat ca ăia de pe Titanic, că tot la fund ajungi.

¤ Ne-am umflat prea mult în pene după această calificare sau am procedat corect? De fapt, unde ne situăm valoric în momentul ăsta?

Sîntem în lumea a doua a fotbalului la nivel de echipe naţionale. Trăim permanent starea outsiderului. Sîntem un fel de Bistriţă a Europei. O echipă cu rezultate cuminţi, care, din când în cînd mai bate pe Steaua, pe Dinamo, pe Rapid, dar niciodată nu câştigă campionatul.

¤ Avem cu adevărat o naţională dependentă de Mutu? De ce da/nu?

Da, pentru că avem prea puţini alţi jucători în echipă care să îmbine calitatea tehnică, ştiinţa jocului şi personalitatea pe teren la fel de bine ca Adrian.

¤ Care ar putea fi jucătorul-surpriză al României la acest turneu? Cine crezi că se va transfera pe cea mai mare sumă, după Euro?

Dacă va fi folosit mai mult, Marius Niculae. Probabil că Lobonţ, la cât o să aibe de lucru.

¤ E prima oară când lotul poate fi definitivat (cu mici excepţii) cu câteva luni înainte de turneul final. Nu prea sunt multe soluţii de calitate – de ce?

Pentru că în străinătate avem din ce în ce mai puţini fotbalişti care joacă meci de meci, pentru că în Liga1 au intrat peste o sută de străini.

¤ Dacă ai fi selecţioner cum ai face echipa ideală pentru meciul cu Franţa? Post cu post.

Dar sînt şi eu unul dintre cele 22 de milioane. Aşa că Iat-o! Lobonţ – Contra, Goian, Chivu, Raţ – Rădoi, Ov. Petre – Cociş, Mutu, D. Niculae – M. Niculae

¤ Ce are România în plus faţă de turneul de acum 8 ani şi ce are în minus?

În plus foamea de rezultate, în minus obişnuinţa de a mai fi jucat turnee finale.

¤ Greşeşte undeva Piţurcă în relaţia cu jucătorii? Dar în cea cu presa?

Piţurcă a avut pînă acum o singură înfrîngere în meciuri oficiale, la Sofia. La victorii nu se văd caracterele, de aceea e greu de răspuns la această întrebare. Cred însă că nu e suficient de flexibil în relaţia cu ei. Relaţia cu presa nu există!

¤ Pe cine vezi selecţioner după Piţurcă?

Sabău, Dan Petrescu, Răzvan Lucescu sau antrenor străin de valoare.

¤ Unde e mai greu să antrenezi: la o echipă de club care are obiective clare sau la echipa naţională?

La o echipă de club cu obiective, cu brand şi cu suporteri. Să faci faţă presiunii 365 de zile pe an.

¤ De ce există această frecventă atitudine de respingere a presei din partea Federaţiei? Există motive reale?

În presa din toată lumea există ziarişti care deranjează sau anumiţi indivizi care-şi zic ziarişti. Peste tot în lumea civilizată se survolează acest dezagrement pentru că mai presus de orice supărare e nevoia de suporter, de consumator al muncii fotbaliştilor. Care se traduce prin sponsori, imagine, bani. Sînt reguli ai unei lumi din care noi am lipsit 50 de ani şi întîmpinăm dificultăţi în a recupera timpul pierdut.

¤ Eşti de acord cu ideea potrivit căreia echipelor naţionale din ţările cu campionate puternice li se acordă o atenţie din ce în ce mai mică, singura competiţie care contează cu adevărat fiind Champions League?

Da.

¤ Are vreun sens să-l chemi pe Chivu la naţională pentru 45 de minute într-un amical cu Rusia când el are umărul vraişte şi ar trebui protejat?

Nu, dar noi nu trebuie să arătăm Interului cine e şeful? Păcat că jucătorul e la mijloc.

¤ Ce echipă are cele mai mari atuuri pentru a câştiga Euro?

Cred în Spania. Aşa mi se întîmplă înaintea oricărui turneu final şi de fiecare dată rămîn cu buza umflată.

¤ Crezi că un ziarist ar avea calităţile necesare pentru a conduce de pe bancă o echipă naţională?

Nu, ziaristul trebuie să rămînă la laptopul lui dacă nu vrea să sfîrşească precum selecţionerul Braziliei, bătut cu roşii pe aeroport.

¤ Ai dovedit în multe rânduri că „vezi” foarte bine jocul din punct de vedere tactic. Ce om din fotbal ţi-a apreciat aceste calităţi? Ai primit vreodată propunerea de a antrena cu adevărat? (în afară de cazul cu Sănătatea Cluj)

În faţă mulţi mă felicită pentru că scriu doar despre fotbal, că intru în aria tehnicienilor. Că încerc să transmit cititorilor informaţii graţie cărora ei să poată urmări meciul în cunoştinţă de cauză. Cu Sănătatea a fost doar un joc de televiziune, o acţiune de marketing, de promovare a Cupei Romaniei. Mi-a facut însă mare plăcere să stau cîteva ore alături de nişte băieţi admirabili. Am primit oferte, cele mai importante de la Vaslui, acum vreo doi ani, şi de la Steaua în toamnă. Am refuzat un contract anual de 100.000 de dolari din Ghencea nu pentru că la Gazetă aş cîştiga mai mult, cum i-am transmis lui Gigi Becali, ci pentru că rămăn la părerea că un profesionist adevărat e acela care are sentimentul ratării în oricare alt domeniu în afara celui în care activează.

¤ Care dintre campionatele Europei îţi place cel mai tare şi de ce? Care e fotbalistul tău preferat şi de ce? (din România şi de-afară)

Nu am un campionat preferat, îmi plac lucruri disparate din unul sau din altul. Nu am nici jucători preferaţi pentru că acum l-aş pune pe Cristiano Ronaldo, dar ce fac cu ultimii 5 ani ai lui Gerrard? Sau cu întreaga carieră a lui Maldini?

¤ Nu crezi că presa de sport din România greşeşte atunci când îi face (mult) mai mari decât sunt pe conducătorii cluburilor mari de la noi? Ei sunt produsul mediatic ahtiat după audienţă/readership. Radu Paraschivescu a tras un semnal de alarmă în van optând să nu mai scrie despre fotbal?

Ba da, numai că noi scriem pentru un public de o ipocrizie incredibilă. Sînt foarte mulţi dintre acei oameni care detestă OTV-ul, dar care dimineaţa, la prima oră îţi povestesc cu lux de amănunt unde a mai apărut Elodia.

¤ În aceeaşi ordine de idei, nu e mai interesant să se discute mai mult (aşa cum o faci tu) despre meciurile în sine – tactică, fotbalişti, antrenori – decât despre scandalurile unor oameni de natură îndoielnică aflaţi în căutare de voturi sau imagine? Dacă da… de ce nu face acest lucru, inclusiv GSP?

Răspunsul e mai sus. Eu am luat-o pe drumul meu pentru că detest cearta, scandalul, mitocănia. Încerc să creez un trend pe care să ne înscriem cănd ne vom face bine. Apropo de public. Cînd ne-am mutat în grup de la Pro la GSP am încercat să facem un ziar ultraserios ca Gazzetta sau L’Equipe. Să dăm cuvîntul jucătorilor şi antrenorilor. Era să dăm faliment. Cînd am adus scandalul şi mondenitatea la loc am devenit ziarul de sport numarul unu. Dar să ştii că ne-a ajutat. O dată ajunşi la statutul de şef al presei sportive poţi să îţi permiţi să mai bagi şi o analiză tactică extinsă şi un interviu fără înjurături şi un reportaj, şi o anchetă despre bazele sportive transformate în cartier de vile.

¤ Cât de important crezi că e sexul pentru fotbalişti în timpul unui turneu final?

Vezi că ai nevoie şi de o picanterie! La turneul final joacă oameni sănătoşi. Iar omul sănătos are nevoie de sex.

¤ Îi va lăsa Piţurcă pe jucători cu soţiile/prietenele în cantonament?

Nu. Şi nici n-ar fi normal. Dar după fiecare meci ar trebui să le organizeze chiar el mese împreună.

¤ Câţi bani ai paria pe faptul că România trece de grupe la Euro?

Suta aia de mii de la Gigi Becali!