0
Shares
În adâncul unei păduri, o micuţă ţestoasă începe să se caţăre într-un copac. După ore întregi de efort, ajunge în vârf apoi îşi dă drumul în aer, dând din picioare cu disperare. Evident, se prăbuşeşte, şi, după ce-şi revine, reîncepe drumul spre vârful copacului. Ajunge din nou, cu greu, iar se aruncă şi iar o ia de la capăt.
De pe o cracă, o păsărică şi-un păsăroi îl privesc cu compătimire. La un moment dat, păsărica i se adresează perechii sale: “Dragă, cred că e momentul să-i spunem că e adoptat”.
