Wimbledon 2008, ce finală!

By Sunday, July 6, 2008 5 Permalink

nadal.jpgPrivind la fabuloasa finală de la Wimbledon dintre Nadal şi Federer, mi-am dat seama că sportul n-a “murit” încă. Recunosc că înainte priveam tenisul, baschetul, atletismul, Formula 1 şi aşa mai departe, cu alţi ochi. Eroii din trecut aveau altă charismă decât cei din prezent. Sporturile în sine erau mai “deschise” şi permiteau mult mai multe momente de fascinaţie decât o fac acum. Puţine vedete se mai ridică azi la nivelul celor de altădată. Până şi în fotbal, odată cu retragerile ultimilor “decari” veritabili, schematismul, precauţia şi muşchii au luat locul fanteziei, paselor geniale şi gleznelor fine.

Priveam însă la Rafa Nadal, la superba lui “zbatere” din finala londoneză. Spaniolul juca fantastic. Fiecare lovitură a lui, bună sau mai puţin bună, ţipa către miile de spectatori din tribune: “nu sunt doar un jucător de zgură!!!”. Federer, calm, aranjându-şi după fiecare punct şuviţele de păr, îl trata cu un soi de condescendenţă izvorâtă din precizia de ceasornicar cu care şi-a asigurat locul 1 mondial de atîta vreme. Finala asta nebună, cu Nadal mereu la conducere, cu Federer mereu egalând, imperturbabil şi rece, mi-a amintit de vremurile de odinioară, când stăteam lipit cu ochii de televizor, sorbind din priviri loviturile lui Borg, Ivan Lendl, Becker sau Jimmy Connors, apoi, mai târziu, ale lui Agassi, Sampras sau Ivanisevic – croatul fiind, alături de Jim Courier, unul dintre cei care au ucis tenisul-spectacol, înlocuindu-l cu lovitura de bâtă. Borg-ul de Federer a fost în cele din urmă învins de Agassi-ul de Nadal, după vreo trei sute de zile de luptă condensate în aproape cinci ore de tenis excepţional, care parcă n-ai fi vrut să se mai termine vreodată. Finala Wimbledon 2008 a fost unul dintre marile şi din ce în ce mai rarele momente în care sportul trece de graniţele fizicului pentru a-şi face loc în conştiinţă şi în legendă.

5 Comments
  • Dermacultura
    July 11, 2008

    Da, Ed, ai dreptate cu finala asta. Se spune ca a fost cea mai frumoasa din istorie. Probabil ca asa a fost. Din pacate pentru mine, nu pot sa sufar ideea ca a ajuns nr1 mondial unul care isi scoate chilotii din fund inainte de fiecare minge :(( . Asta e…

  • Eddie
    July 11, 2008

    Asa facea? Sa mor daca am remarcat! 🙂 Mie-mi place cum joaca.

  • Dermacultura
    July 11, 2008

    Cum naiba, man, sa nu vezi asa ceva 😯 ? Mai era portarul ala francez, Fabien Barthez de juca la Manchester United prin 2000-2004. Ala prindea mingea, se culca pe ea, si cum era mingea “asigurata”, isi bomba fundul! Mama, ce fericit am fost cand a plecat de la MU, ca jucau cel mai misto fotbal in vremea aia si trebuia sa te uiti 😀

  • Eddie
    July 11, 2008

    Ia sa ma uit mai atent la el! O avea chiloti tanga! 😀
    misto site-ul tau

  • Dermacultura
    July 11, 2008

    A, si la Wibmledon, intr-adevar, nu l-au prins camerele prea mult, ca stia regizorul si cum isi ducea asta mana la fund, sarea in groplan sau pe Fedex. Ca-ti place cum joaca, asta e, te-nteleg, nu ma deranjeaza. Ma deranjeaza insa de mor ca-i place de el fostei mele prietene (actuala nevasta) >:) Asta e…bine macar ca nu i-a placut niciodata de Barthez…:))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *