Liga Frutti Freşcăită

Nici n-a început bine o nouă ediţie a Ligii 1 Frutti Fresh (bine că nu-i spune Tutti Frutti) şi a reînceput să miroasă a gunoi. Fantoma “valizei” încă planează asupra fotbalului nostru. Un nou personaj, Daniel Florea, paraşutat în mijlocul rechinilor pe post de şef de comisie, se taie în vene cu naşul Lupescu şi face declaraţii delicioase pentru presă. Taher ar fi dat juma’ de milion pentru ca federalii să scoată Steaua din Liga Campionilor dar Florea, cavalerul dreptăţii, s-a ţinut tare, nu şi-a ascultat prietenul Lup şi a lăsat Steaua nepedepsită. Gurile rele vorbesc că a avut şi acţiunea asta un preţ, tot cu 5 zerouri dar venite dinspre păşunea pe care veghează Oaia Supremă. Cine să mai înţeleagă ceva?

Eu unul înţeleg un singur lucru: nu s-a respectat un regulament – acela care interzice premierea altor echipe. Şi din toată această afacere cu valize a rămas un imens balon de săpun care s-a spart şi pute. Nimic nou sub soare.

Altfel, la startul acestei noi ediţii RCS-izate, risc să fac câteva previziuni. Mai întâi că jocurile de culise vor intra pe o turnură nouă: vor fi mai multe, mai mari, mai periculoase. Miza e imensă şi din ce în ce mai mulţi vor să muşte din caşcavalul cu bănet european. Adică dacă unii pot, alţii de ce nu s-ar erecta? Un jucător important în acest sezon va fi Rapidul. Patron nou şi ambiţios, Taher nu pare a avea timp de pierdut. A investit mult în transferuri, a adus un antrenor promiţător şi jucători străini pe care mizează în detrimentul rapidiştilor pur-sânge. Taher nu e un personaj nou în fobalul nostru, ba dimpotrivă. El a stat în umbra multora înainte de 89 dar şi în mult mai paşnicii ani cooperatişti 90. Acum a ieşit în prim-plan, fapt ce demonstrează că e pregătit. Pentru orice. Prin urmare, dacă până acum Copos se lamenta că nu ştie să umble la butoane, am putea asista în noul sezon la câteva manevre abil făcute dinspre Grant.

CFR Cluj va continua să fie nuca tare înfiptă în inimile granzilor bucureşteni. Patronul lor a continuat să investească, au sosit jucători noi, Andone are la dispoziţie aproape două linii valoroase – aşa că, din punct de vedere sportiv, lucrurile par a sta foarte bine. Numai că există două lucruri care vor pune piedici clujenilor. Primul este participarea în Liga Campionilor care, se ştie, mai ales la prima încercare – te seacă de energie. Al doilea vine din interior. CFR-iştii nu fac exces de modestie iar declaraţiile lui Mureşan şi Trică fac parte din zona aceea periculoasă în care intri şi nu mai ieşi decât cu capul spart.

Steaua are, după mine, cel mai interesant şi echilibrat lot. Lăcătuş dispune de toate atuurile pentru a reuşi un sezon de excepţie. Mai puţin unul, care este însă redundant: propriul patron. La primul eşec, umbra lui Petrescu, Olăroiu sau a lui Vader, va plana asupra Fiarei, care va scoate din ramă recenta declaraţie dulceagă la adresa şefului: “Cine se ia de Gigi, se ia de mine”. Steliştii nu au numai prezent ci şi viitor – talentaţii fotbalişti tineri care au semnat pentru roş-albaştri şi care sunt împrăştiaţi prin ţară în împrumuturi de rodaj abia aşteaptă să facă pasul cel mare.

La Dinamo, lucrurile par a sta cel mai rău. Campania de achiziţii a fost modestă, ba chiar incredibil de modestă pentru ambiţiile pe care le are Borcea an de an. Salvarea campaniei a venit târziu, odată cu Marius Niculae, însă după mine, chiar dacă salut cu bucurie revenirea lui Săgeată, nu atacul era călcâiul lui Ahile în trupa lui Rednic ci oricare alt compartiment. Lotul lui Dinamo e slab valoric, pare obosit şi fără motivaţie. Păstrarea pentru moment a lui Moţi şi Lobonţ nu spune mare lucru. Ambii pot pleca în orice clipă şi, dacă în poartă, Dolha poate fi o variantă rezonabilă, în apărarea centrală, şi-aşa şchioapă după vânzarea lui Ştefan Radu, va rămâne un gol imens. Practic, Rednic nu are decât soluţii de avarie în centrul defensivei iar dacă mai adaug că pe postul de închizător a rămas doar încă dezordonatul Ropotan, reiese o situaţie deloc alb-roşie ba chiar de-a dreptul mov.

Surpriza ar putea veni în acest sezon de la Timişoara (cum s-o mai chema echipa asta…) Ar putea, dar nu va veni. Iancu nu e un personaj iubit pe nicăieri. Baricadat într-un turn de granit alimentat cu petrol, patronul supraponderal îşi gestionează foarte bine echipa însă nu face parte din “gaşcă”. Nici măcar nu contează din care gaşcă: degeaba e Uhrin un antrenor bun, degeaba echipa joacă binişor. Timişoara lasă impresia că are o caroserie de Merţan sub care se ascunde un motor coreean. Corect, dar atât.

Nu cred că alte echipe vor avea forţa să lupte pentru titlu. Urziceniul are garanţia oferită de Dan Petrescu însă mai e mult până departe. Craiova nu e băgată în seamă şi va trebui să-şi poarte crucea interdicţiei la transferuri. De sub Tâmpa, Răzvan Lucescu ar putea fi, câteva etape bune, ghimpele din coasta celor mari. Vasluiul suferă din pricina instabilităţii emoţionale ale propriului patron, Porumboiu trăind permanent cu ideea că e furat, într-un fel sau altul, de proprii jucători, de arbitrii, de prietenul Crăciunescu sau de NASA.

Oricum,  un lucru e cert: fluviul de jucători străini de calitate îndoielnică va inunda amarnic campionatul românesc. Unul şi aşa slăbit de scandaluri, polemici şi mizerii. Ce-o rezulta la final, Dumnezeu mai ştie. În tot cazul, nimic fresh. E-urile nu facbine nimănui.