http://eddie.ro

Am auzit oameni care mi-au spus că le-a plăcut Boogie foarte tare. Am auzit și oameni care au mărturisit că filmul i-a nevrozat. Că Dragoș Bucur își spală puța în chiuvetă aiurea-n tramvai. Că problemele cuplului Bucur – Marinca sunt prea la ordinea zilei pentru orice cuplu din clasa de mijloc a României pentru a le mai suporta și într-un film.

După mine, Boogie nu e un film despre care să spui la final că ți-a plăcut sau nu.  Mie îmi place de Radu Muntean – mi-a plăcut Furia lui, punerea în scenă a clipurilor de la coniacul Unirea dar și mai tare mi-a plăcut cum a regizat acum 4 ani spotul  pentru campania de imagine FHM, în care Ileana Lazariuc decreta cu voce de bărbat că revistul de gen masculin e cel mai tare. Îmi place și de Bucur, cu veșnicul lui aer de golan condescendent, de la care te aștepți în orice secundă să-ți trântească o flegmă sau, mai rău, să-ți înțeleagă păsul. Ba mai mult, o ador și pe Anamaria Marinca, o viitoare mare actriță a României, cu toată aura ei de gagică blândă care din când în când o face pe-a dracu! Dar mă opresc aici și repet: Boogie nu e un film ”de plăcut”. E prea lângă tine ca să-ți placă și prea nesuferit ca să nu-ți placă. E un reportaj al unui moment din viața oricărui bărbat, în care acesta se trezește prins în capcana unei vârste oarecare, cu privirea întoarsă către copilărismele pe care le-a iubit atât de tare și cu mintea ancorată prea mult în prezentul responsabil. O dilemă cu o unică (și corectă) rezolvare în film, dar cu sute de alte variante în momentul în care ai ieșit din sala de cinema.

Boogie – 2008, 102 min. Regia: Radu Muntean. Scenariul: Radu Muntean, Alexandru Baciu, Răzvan Rădulescu. Cu: Dragoș Bucur, Anamaria Marinca.

Trailer: