http://eddie.ro

Nici o surpriză: Slumdog Millionaire a câştigat opt Oscaruri, fiindcă, nu-i aşa?, globalizarea şi mai ales “obamizarea” pe fond de criză îi va face fericiţi pe indienii din întreaga lume. Roata a început să se învârtească: deja americanii iau lecţii pe dans pe melodia din Slumdog şi sunt la un pas de a-şi vinde Hollywood-ul (şi-aşa e criză, dacă ar avea două, le-ar da la pachet) pentru o bucăţică de Bollywood, PLUS, atenţie!, un dans ştrengăresc pe după copaci.

Am scris părerea mea despre Slumdog, acest film frumos împachetat într-o poveste absurdă în al cărei joc eu personal n-am vrut să intru. E un film bun, fără îndoială, ce urmează însă traseul unei industrii pentru care contează mai mult interesele colaterale decât actul artistic. Dincolo de filmul lui Danny Boyle (care, iată, dă lovitura la 12 ani după Trainspotting) ceremonia Oscarurilor nedreptăţeşte în mod vizibil un individ pentru care aceasta era unica şansă de a triumfa. Şi asta fiindcă îşi jucase, practic, rolul propriei vieţi.

E vorba desigur, de Mickey Rourke. Wrestler-ul pierde în faţa lui Sean Penn şi aici nu Penn e de acuzat (el face un  excepţional rol de homosexual în Milk, aproape că-ţi vine să-i dai un pumn în moacă prin ecran şi să-i spui Get outta here, you’re too good!). De acuzat sunt aceiaşi membri ai Academiei, care judecă folosind o unitate de măsură într-o parte şi alta în cealaltă parte. Probabil că Rourke nu e cel mai simpatic personaj de la Hollywood. Probabil că dacă-l superi cu ceva în secunda următoare urinează pe gardul tău şi-ţi arată degetul mijlociu ca bonus. Dar (re)vedeţi The Wrestler şi veţi trăi sentimentul că omul merita Oscarul, oricât de mare ar fi respectul pentru Penn şi, vor spune unii, pentru homosexualii lui Harvey Milk.

În rest, nu sunt surprize. Kate Winslet câştigă fără probleme şi pe bună dreptate (deşi, repet, mai degrabă îl merita pentru rolul din Revolutionary Road, unde nu îşi plimbă ţâţele goale jumătate din film, ca-n The Reader, dar convinge mai mult), Penelope Cruz nu putea rata premiul pentru rolul secundar din Barcelona triunghiular amoroasă a lui Woody Allen, Heath Ledger priveşte din ceruri cum i se recunoaşte o prestaţie genială în The Dark Knight iar Wall-E justifică milioanele de dolari băgate în industria “de după” de către Walt Disney, primind premiul pentru cel mai bun film de animaţie. Aşa se face că Benjamin Button (şi curiosul său caz) rămâne doar cu 3 amărâte de premii colaterale şi poate fi considerat – mereu există unul – marele perdant al acestui an. Brangelinilor, înapoi la schimbat scutece!

În concluzie, trăiască indienii şi milionarii lor! Dacă pentru o întrebare legată de numele unui muschetar se pot câştiga 20j de milioane de rupii, atunci întreb şi eu: cât e şpaga care se dă pentru ca un film cu adevărat profund să câştige Oscarul?