Dobrovolschi şi Craioveanu: „Noi suntem morarii, buzduganii, cârcotaşii şi Diaconescu la un loc!”

Mihai Dobrovolschi şi Vlad Craioveanu formează cel mai bun cuplu de prezentatori matinali de la radiourile noastre. Fără a face o audienţă formidabilă la Radio Guerilla, care îşi are propria nişă de ascultători inteligenţi, cei doi reuşesc însă, în fiecare dimineaţă, să zguduie de râs automobilele ale căror radiouri le-au prins frecvenţa. Dobro şi Craio au umor, inteligenţă şi bun gust – orice ar însemna asta.

Cât de buni şi cât de nebuni sunteti?
Dobro: În egală măsură. Trebuie să fii nebun să fii bun în zilele noastre…
Craio: Suntem atât de buni încât pentru puţină variaţiune devenim nebuni.

Radio Guerilla pare să vă vină ca o mănuşă. Cum ar arăta însă, în mod ipotetic, un radio care să vă vină ca două mănuşi, o pereche de pantofi şi o pălărie şic? Mai precis: se poate şi mai bine? Cum?
Craio: Păi ar trebui ca noi să fim acţionari la următorul radio sau să avem 40% din vânzările de pe matinal.
Dobro: Cum l-ai descris tu ar fi un radio aflat în proprietatea mea, a lui Vlad şi a câtorva oameni pe care nu ţi-i numesc. Dar frecvenţele nu sunt asa… frecvente.

Există o cale de mijloc între bucuria de a avea ascultători inteligenţi şi cumva frustrarea de a nu fi lider de audienţă?
Dobro: Da. Numele acestei căi de mijloc este Guerrilla. Inteligenţa ascultătorilor compensează din plin masele inerte cerebral. Mai mult decât audienţa mare apreciem audiţia plăcută.
Craio: Există bucuria că prin prisma ascultătorilor noştri nu trebuie să fim proşti doar de dragul audienţei, deşi despre unii prestatori care acum au mare succes la mulţime eu cred că sunt chiar proşti şi nu disimulează cu nimic.

Dacă vi s-ar oferi “şansa” să lucraţi pe post de morari şi buzdugani, ce le-aţi spune ascultătorilor voştri?
Craio: Dragilor îmi pare rău, dar din păcate trebuie să trec şi pe aici dacă vreau să ajung precum Dobrovolschi şi Craioveanu.
Dobro: Să ne întelegem: noi suntem pe post de morari şi buzdugani. Şi de Cârcotaşi, până la urma şi de Dan Diaconescu. Toţi avem acelaşi post, cel de vorbitori în parc. Ştii postamentele din parcurile londoneze pe care se suie cine vrea şi vorbeşte trecătorilor? Ăştia suntem. Toţi orgolioşi să ne urcăm acolo, toţi infatuaţi să credem că avem ce vorbi altora, dar apoi fiecare are altă cale, alte valori, alt public. În ipoteza ta, le-aş spune: “Bună dimineaţa, dictatorii au fugit! Noi avem de-acum grijă de copii”.

Pro-stia se plăteste? Situaţie: o întâlniţi pe Maria Apostol în piaţă. Ea vinde castraveţi. Aveţi nevoie urgentă de castraveţi. E singura persoană care îi vinde. Cumpăraţi de la ea? Dacă da, ce-i spuneţi? Dacă nu, ce-i spuneţi?
Dobro: Nu mă interesează Maria Apostol. Oamenii ăia se meschinuie rău. Sincer, nu aş lua, mi-ar fi teamă de otravă. Ei încă mai cred că eu am fost informator plătit.
Craio: Nu ştiu despre cine este vorba.

Haha, fac pariu că nu ştii! Vă veţi pensiona într-un radio? Cum vă vedeti peste 20 de ani? Făcând mişto de Badea la Radio Melancolic sau făcând oamenii de vârsta a treia să râda, la Radio În-Ce-Eşti-Îmbrăcată-Acum?
Craio: La un coniac cu preşedintele, făcând glume despre cum a sărăcit lumea după apariţia industriei tehnologice a focşănenilor.
Dobro: Eu o să am o emisiune de prânz la radioul meu şi mă voi ocupa de o fundaţie care asigură asistenţă medicală cerşetorilor. Mircea Badea va fi avut o epifanie şi va împărţi gratuit îmbrăţişări pe stradă. Femeile l-ar pălmui şi el ar urla în jur “Dar n-a fost intenţionat! N-a fost intenţionat! De ce??? De ce eu???”

Chiar, Mihai: ţi-a răspuns vreodată o ascultătoare, la întrebarea asta cu îmbrăcatul, că este goala?
Dobro: Da. E plăcut să întrebi asta la radio. Povestea e erotică dar rămâne perfect nevinovată.

Vlad, de ce nu-ţi place U2 la fel de tare cum îi place lui Mihai? Unde e “chimia” la faza asta?
Craio: Că nu am loc de el! Mai trebuie să lucrez. O să mă antrenez să-mi placă, dacă se punctează bine faza asta.

Situaţie: mergeţi prin junglă, hăituiţi de un tigru. La un moment dat, daţi peste Mircea Badea, care face şpagatul între doi pomi, legat cu liane de ei. Ce faceţi? Îl salvaţi, dezlegându-l sau treceţi mai departe începând o conversaţie despre binefacerile plici-plici-ului la ascultătoarele între două vârste?
Dobro: Vorbesc cu tigrul: “Uite pisi! Papa bun!”
Craio: I-aş spune: Mircea, ai rămas neschimbat, cum te ştim, şi aş merge mai departe spre un crocodil plictisit, mă opresc în faţa lui, mă aplec, îmi fac freza în reflexia din ochiul lui şi-mi continui drumul, traumatizat de întâlnirea cu Badea.

Ce mai face Tamango? De ce nu-l mai folosiţi în promo-uri? E chiar atât de bolnav?
Dobro: E în refacere, a avut nişte probleme, soţia ni l-a anunţat ca activ de prin iunie.

De ce e Matei de vina?
Craio: Din vina lu’ Dobro!
Dobro: De toate.

Presupunând că amândurora v-a căzut cu tronc aceeaşi femeie, cum procedaţi? Renunţă vreunul sau faceţi o partidă de şah ca să vedeţi cine pe cine face pat?
Dobro: Dar Vlad e căsătorit! Voaaaaai!
Craio: Nu… noi jucăm doar toate ţările sus sau ţară ţară vreme ostase… Pe cineeee? Pe toateee (cele care merită).

Situaţie: în cea mai depresivă zi a crizei actuale, când vântul a făcut ravagii, primiţi un telefon din Pro. Mogulul cu barbă vă doreşte înapoi, pe un salariu dublu. Ce îi spuneţi?
Dobro: Condiţii: contract scris de mine, ne vedem doar o dată pe an la bilanţ, nu te bagi în rest. Şi poate te-ajut, că eşti din Braşov.
Craio: Termenul de qvadruplu îţi spune ceva?Oricum, după ce am ajuns voice over la Realitatea au sunat să se intereseze cine e vocea de pe tronsonul 10-16, că o vor neapărat. Li s-a răspuns că vocea e ăla pe care tocmai l-au dat afară. Am avut o mare satisfacţie.

Cât la sută e pasiune şi cât la sută e necesitate materială în ceea ce faceţi? Bun, întrebarea e tâmpită, ştiu. Reformulez: până unde ar putea merge pasiunea?
Craio: Din fericire e combinaţia perfectă. Noi facem cu pasiune exact ceea ce ne place aşa că dacă avem şi foloase materiale din asta nu ar trebui să supere pe cineva.Desigur, mai avem şi noi momentele noastre de depresie sau de zile din acelea ciudate, dar, din fericire, sunt puţine.
Dobro: Nu aş muri în gropi comune de dragul pasiunii, asta-i sigur. Dar nici nu mi-aş omorî pasiunea de dragul banilor.

Citeşte interviul integral în FHM Mai!