De când a apărut iPhone-ul şi maestrul Jobs a aruncat în aer lumea telefoniei mobile, în care Nokia îşi scălda liniştită rechinii, toţi producătorii de handseturi au intrat în fibrilaţii. Succesul marca Apple trebuia zguduit cumva. Rând pe rând, coreenii, americanii, japonezo-suedezii sau alte naţii pasionate de gadgeturile de pus la ureche (şi nu numai) au pornit războiul în care şi-au trimis soldaţii generic numiţi iPhone-killeri.
Război lung şi de uzură. Deocamdată, nici unul dintre telefoane nu se poate lăuda că a reuşit să împuşte mortal iPhone-ul. Iar promisa lansare a noului iPhone, din această vară, a început deja să stârnească invidii. De pe frontul din Coreea a apărut însă un soldat extrem de periculos pentru nenea Steve. Numele lui este LG Arena şi, mai jos, îl vom întoarce pe toate părţile pentru a vedea din ce punct de vedere clatină el soclul “touch”-ismului mondial.
LG intră în Arena
Clonă de iPhone? Da sau nu. Da – pentru că acesta este primul feeling pe care îl ai când pui mâna pe un LG Arena: este un touch-phone care se mişcă la nivelul celui pe care vrea să-l ucidă. Nu – pentru că, spre deosebire de presupusa lui victimă, e ceva mai deştept ca acesta.
Design
Trecând peste cifrele reci ale dimensiunilor (105, 9 x 55,3 x 12 mm, 105 grame) avem de-a face cu un telefon extrem de elegant. Arată ca un iPhone (deşi e mai mic) dar păstrează o notă de originalitate în design. Spatele din plastic compensează cu faţa din metal, care-i dă un look de business. Rotunjit la colţuri, LG Arena devine periculos pentru cei care au obiceiul să scape telefoanele pe jos. Prin urmare e recomandabilă o husă (care, deocamdată, nu ştiu de unde se poate lua). Display-ul este extrem de generos (touchscreen de 3 inch) iar sticla care-l acoperă pare să reziste la iminentele zgârieturi. Butoane frontale nu există iar pe lateral sunt butoanele de volum, cel pentru camera foto-video, intrarea USB (elegant mascată de o închizătoare care culisează) pentru încărcare şi conectare la calculator, butonul de power şi jack-ul pentru căşti (de remarcat – LG a optat pentru un jack universal, aşa că nu va trebui să mai ai grija căştilor de un anumit tip pentru a asculta muzică sau a vedea filme).
Nu există stylus, prin urmare degetele sunt la putere. Cei care nu sunt obişnuiţi cu un touchscreen phone vor avea nevoie de o oarecare perioadă de acomodare. Spatele este sobru şi cuprinde lentila camerei de 5 MP şi flash led-ul aceleiaşi camere. Nu ştiu însă cât de mult va rezista plasticul din spate la diversele rugozităţi pe care se aşează în timp telefonul.
Sub carcasă e acumulatorul de 1000 mAh care nu incomodează cu nimic lăcaşele sim-ului şi cardului de memorie. Iar dacă lucrurile stau foarte ok sub carcasă, nu la fel stau când vine vorba de scoaterea carcasei, probabil unica MARE problemă de “hard” a lui LG Arena. Încercaţi să evitaţi scoaterea capacului fiindcă vă veţi umple de nervi iar dacă sunteţi femeie, vă veţi rupe de la 3 unghii în sus. Nu am depistat încă o modalitate mai uşoară de a ajunge la maţele telefonului, însă a trebuit să-i scot de două ori capacul şi am reuşit doar după ce (cu greu) m-am folosit de o monedă de 10 bani. Există un buton care trebuie apăsat şi, concomitent, capacul trebuie tras spre tine. Dar să nu credeţi că asta e o treabă uşoară!
Aşadar, un design compact (am înţeles că vine în două culori – eu îl am pe cel silver white, cealaltă versiune e titan black) şi elegant. LG Arena e un good-looking phone care are alură casual dar şi, când e cazul, pretenţii de baluri la palat.
Touch
Marea noutate cu care vine LG Arena este propriul sistem de operare: S-Class 3D UI. Acesta se traduce în practică printr-o spectaculoasă interfaţă tridimensională. Să lămurim de la început: Arena se mişcă la fel de bine şi natural ca un iPhone. După mine este singurul telefon la ora actuală al cărui touchscreen este la fel de prompt ca al iPhone-ului, motiv pentru care îşi poate aroga dreptul şi tupeul de a intra în lupta la baionetă pe această zonă.
Revenind, interfaţa se prezintă sub forma unui cub tridimensional, care poate fi rotit şi care are patru feţe. Fiecare dintre acestea e customizabilă. Cubul este cumva inutil, fiindcă cele patru meniuri pot fi rulate (cu degetul) şi full-screen. Primul meniu (faţă) este pentru shortcut-uri. Al doilea pentru widget-uri (care pot fi customizate foarte simpatic. De pildă widgetul meteo, calendarul sau ceasul). Al treilea este pentru contactele telefonice apelate cel mai des. În fine, ultimul este pentru zona multimedia aici putând fi aduse “favoritele” foto/video/audio şi rulate spectaculos, pe vertical sau orizontal.
În partea de jos a display-ului se află trei butoane digitale. În mijlocul celor două clasice verde/roşu este cel prin intermediul căruia ai acces la cubul de care vorbeam mai sus. Deasupra celor 3 este un meniul pe o singură linie, cu shortcut-uri pentru convorbiri, mesaje, contacte şi meniul principal.
Meniul principal se prezintă oarecum sub forma celui de la iPhone: patru rânduri a câte patru icons (vizibile), fiecare rând având “zona” lui : Communication, Multimedia, Utilities şi Settings. Fiindcă cele patru rânduri cuprind însă mai mult de patru icon-uri, cele care nu se văd devin vizibile dacă rândul respectiv e “tras” cu degetul în plan orizontal. Haios este că dacă întorci telefonul la 90 de grade, vei avea parte de meniul complet, accelerometrul făcându-şi pe deplin datoria. Şi nu doar aici ci şi în privinţa fotografiilor, a filmelor sau a paginilor web. De reţinut (dacă tot suntem aici) că Arena dispune de acea funcţie de zoom (finger panning and pinch zooming) care face deliciul fotografiilor vizualizate pe iPhone: tragi cu degeţelele de poză şi ai ajuns la detaliile mai mult sau mai puţin decente. Iar timpul de aşteptare până la zooming nu este deranjant de mare.
Există şi un meniu multitasking, în care apar aplicaţiile rulate cel mai des. În privinţa multitasking-ului, Arena nu stă foarte bine. Se pot rula doar două aplicaţii concomitent. Una peste alta însă, interfaţa S-class e de mare efect şi, mai ales, se comportă excepţional. Ea poate fi customizată pe tipuri de sunete, vibraţii etc. Ce mă deranjează oarecum este modul în care se blochează ecranul. Nu există posibilitatea lock-ării manuale a acestuia ci a setării la diverse intervale de timp, de la 10 secunde la 60. Dacă foloseşti telefonul apoi îl bagi imediat în buzunar te poti trezi (până la lock-area display-ului) că apelezi fără să vrei pe cineva sau că deschizi o aplicaţie. Setarea la 10 secunde este prea mare pentru acest gen de acţiune şi prea enervantă dacă vrei să foloseşti telefonul pentru alte scopuri decât cel al apelurilor.
Tot la capitolul touch trebuie să fac referire la modalitatea de introducere a textelor, pentru sms-uri sau alte treburi, gen adrese web. Aici, discuţia e mai largă şi, aşa cum spuneam, cei neobişnuiţi cu touchscreen-ul, vor înjura la început. Nu e uşor să dai un mesaj din prima. Nu ai stylus (şi un eventual stylus nu te va ajuta) deci rămâi la latitudinea degetelor. Dacă le ai groase, vei crede că ai ajuns în faţa unei misiuni imposibile. Întoarcerea cu 90 de grade (în modul portret) a telefonului îţi va oferi însă o tastatură virtuală mai generoasă, de tip QWERTY. Repet, e o problemă de obişnuinţă. În privinţa introducerii textelor, Arena nu e la fel de “bright” precum iPhone-ul (contează fiecare milisecundă, nu-i aşa?) dar nici nu-ţi va oferi timpi enervanţi de aşteptare după tastarea fiecărei litere. Pe scurt: după ce te obişnuieşti, vei scrie sms-uri cu o viteză mai mult decât decentă.
Camera foto/video
LG Arena dispune de o cameră foto de 5 MP şi este dotat cu lentile Schneider Kreutznach. Nu e la fel de “musculoasă” precum cea de 8MP ai modelului LG Renoir, însă vei avea parte de fotografii foarte bune. Dacă ne referim la cele făcute la lumina zilei (culori vibrante, super-acurateţe). Când vine seara, camera foto nu te va lovi cu performanţe deosebite. Flash-LED-ul nu ajută prea mult (poate doar ca lanternă, când cauţi prezervativele sub pat) însă există şi câteva elemente remarcabile. De pildă modul macro. Are autofocus, stabilizator de imagine şi face-tracking.
Camera video este peste medie. Filmează în format maxim de 720 x 480 (calitate aproape DVD) şi la 30 frame-uri pe secundă, existând şi opţiunea de slow-motion sau fast-motion video recording (pentru acestea din păcate doar la calitate QVGA). Fişierele video sunt codate în format MP4 dar exportate în format 3GP.
LG Arena este capabil să ruleze filme în format divx iar memoria internă de 8 GB, care poate fi expandată prin cumpărarea unui microSD card de până la 16 GB te va ajuta să-ţi burduşeşti telefonul cu filme pe care să le urmăreşti prin avioane sau trenuri, pentru a alunga plictiseala. Pe cd-ul din pachet există un soft care îţi converteşte filmele în format divx, acestea urmând a fi apoi încărcate din calculator în telefon, prin intermediul cablului usb (dar şi al softului aferent, aflat tot pe cd. Şi aici LG a vrut să vină cu ceva personificat, de tip iTunes, însă, sincer, eu sunt adeptul lucrurilor simple, WYSIWYG. Mai bine conectezi cablul usb şi apoi copiezi ce vrei, de unde vrei, fără interfeţe complicate şi inutile. Update: există acest lucru, când conectezi cablul usb, alegi Mass Storage).
Audio
E păcat, dacă ai un LG Arena, să nu-l umpli cu muzică! Cu atât mai mult cu cât vei da peste funcţia Dolby Mobile – foarte rar întâlnită la handseturi. După cum spuneam, jack-ul audio îţi permite să foloseşti orice fel de căşti cu jack dar nu le ocoli nici pe cele pe care le găseşti în pachetul telefonului şi care sunt de tipul celor de la SonyEricsson. Calitatea sunetului este excelentă, la fel şi modul de vizualizare al pieselor.
Arena dispune şi de un (lucru rar) tramsmiţător FM, prin intermediul căruia poţi conecta telefonul la sistemul audio din maşină (sau de oriunde). Tot ce trebuie să faci este să setezi frecvenţa transmitter-ului pe frecvenţa FM-ului sistemului audio. Am testat superficial această funcţie. Merge, însă n-am fost mulţumit de calitatea recepţiei: trebuie să ţii telefonul foarte apropiat de “bază”. Promit să mai încerc şi, în caz că descopăr tehnici mai bune, voi reveni cu un update în această privinţă. (Update: merge foarte bine, trebuie doar să cauţi o frecvenţă “curată”)
Există şi un radio FM (cu o interfaţă foarte simpatică), pentru cei care nu vor să se despartă de Guerilla sau de Kiss-ul cu care s-au obişnuit.
Conectivitate, email şi web-browsing
Şi la acest capitol, telefonul stă excelent: bluetooth 2.0, WiFi, TV-out (îţi trebuie cablu care se vinde separat), micro USB port, receiver A-GPS (cu Google maps). Merge în reţele GSM 850/900/1800/1900 MHz, UMTS 2100 sau 850/1900 MHz, EDGE class 10, HSDPA 7.2 Mbp.
Browserul nu este strălucit dar nici bun de aruncat la gunoi. Din păcate vei avea mai mereu nevoie să zoomezi pentru a citi cum trebuie paginile web. Se mişcă relativ repede şi cu talent, dar nu la nivelul celui de pe iPhone. Poţi deschide mai multe pagini în acelaşi timp şi poţi naviga cu uşurinţă între ele. Nu vede Flash! (bilă neagră).
Îţi poţi seta şi mailul (Microsoft Exchange sau… nu) însă la capitolul setări coreenii au făcut o adevărată artă din a le realiza cât mai complicate şi mai întortocheate chiar şi pentru cei care de regulă nu-şi prind urechile în ele.
Nu am testat încă GPS-ul, dar am citit că ar fi absolut ok pentru un telefon care nu este, totuşi, un smartphone care să dispună de aplicaţii dedicate de tip GPS şi care trebuie să se descurce cu aplicaţiile Java.
Concluzii
Nu există telefon perfect. Unii sunt fani Nokia, alţii SonyEricsson, din ce în ce mai mulţi au migrat către coreeni. Mărturisesc că e primul model coreean pe care îl am şi, evident, primul LG, prin urmare nu am multe elemente de comparaţie. Am văzut LG Arena la Congresul 3G de la Barcelona, în februarie, şi în două minute de butonat la standul lor, m-a cucerit prin modul în care se mişcă. L-am achiziţionat (e adus de Vodafone) şi nu-mi pare rău. E un telefon multimedia cu sclipiri de business, foarte asemănător cu iPhone-ul, pe care-l depăşeşte în multe privinţe (în altele rămânând, desigur, în urmă). Recomand LG Arena celor care vor un telefon vioi şi nu-l recomand celor care privesc mobilul ca pe un instrument prin intermediul căruia spui doar “alo”.
PRO
+ Interfaţa 3D S-Class şi, în general, softul telefonului
+ Designul
+ Super-touch
+ Capacităţile de redare video în format divx
CONTRA
– Timpul de viaţă al bateriei (o zi, maxim, dacă-l butonezi la greu, două zile de folosire normală) – pe undeva normal
– Setările pe alocuri complicate
– Modalitatea de scoatere a capacului din spate
Un review video destul de bun:
Doru Oprisan
April 23, 2009Hmm.. aproape ca m-ai convins. Dar cred ca astept si iPhone 2.0 sa vedem ce poate.
Apropo, care e faza cu aplicatiile pentru iPhone ? Poti sa le cumperi si din Romania, sau nu ? Adica orice aplicatie de pe site-ul apple.
P.S.: durata de viata a bateriei mi se pare mult prea mica. 2 zile ma tine acum Siemensu meu din 2002. (C55 – ecran galben cu negru, polifonice 😀 ) Si nu i-am schimbat niciodata bateria. Impressive, right ?
Eddie
April 23, 2009iPhone 2.0 o sa fie foarte tare. Insa problema va fi pretul. Sint sigur ca abia atunci vor ieftini smekerii astia de la Orange iPhone-ul. Am vrut sa-mi iau iPhone dar ma enerveaza ca nu scad preturile. Si de-al draq n-am mai luat! 🙂
Poti cumpara aplicatii pt iPhone din Romania. Nu ai acces la iTunes Store, deci nu poti cumpara muzica. Dar la fel de bine poti sa ti-l crackuiesti si-ti iei ce vrei. 🙂
Durata bateriei e mica, indeed. Insa gindeste-te ca e un touch, deci daca-l butonezi la greu nu are cum sa tina mult. Nici bateria iPhone-ului nu tine mult daca umbli cu degetele pe el si-i folosesti procesorul. Altfel, Arena tine si 30 de ore daca asculti muzica, sa zicem. Sau daca te uiti la filme. Totul e sa nu-l obosesti cu degetele. :-))
PS: Siemens? Ce-i aia? :-)))) Da, man, impressive. Dar ala era telefon. Astea de azi nu mai sint (doar) telefoane.
SUB CIOCAN - LG Arena
April 24, 2009[…] Trecând peste cifrele reci ale dimensiunilor (105, 9 x 55,3 x 12 mm, 105 grame) avem de-a face cu un telefon extrem de elegant. Arată ca un iPhone (deşi e mai mic) dar păstrează o notă de originalitate în design. Spatele din plastic compensează cu faţa din metal, care-i dă un look de business. Rotunjit la colţuri, LG Arena devine periculos pentru cei care au obiceiul să scape telefoanele pe jos. Prin urmare e recomandabilă o husă (care, deocamdată, nu ştiu de unde se poate lua). Display-ul este extrem de generos (touchscreen de 3 inch) iar sticla care-l acoperă pare să reziste la iminentele zgârieturi. Butoane frontale nu există iar pe lateral sunt butoanele de volum, cel pentru camera foto-video, intrarea USB (elegant mascată de o închizătoare care culisează) pentru încărcare şi conectare la calculator, butonul de power şi jack-ul pentru căşti (de remarcat – LG a optat pentru un jack universal, aşa că nu va trebui să mai ai grija căştilor de un anumit tip pentru a asculta muzică sau a vedea filme). (Continuarea, pe Eddie’s.) […]
eve
August 13, 2009hy 😆 telefonu e super mf si pe ma tine bateria 3 zile lejer si asc ji muzik k sa nu mai zici de design. ➡ Apple beahh:|!e kt o buturuga ji nu are cine jtie ce in plus pt scorurile pe kre le are 😕 LG Areta e prea tare 😉 !!!
cristi
September 11, 2009Probleme majore: Aplicatiile Google Maps si Youtube nu vor sa mearga peste conexiunea WiFI ci doar in UMTS 👿 Browserul da, insa nu ruleaza flash-urile 🙁 . In plus browserul este foarte lent. Nu filmeaza in divx, ci doar in demodatul 3GP (batranul Viewty stia filmare direct in divx). (In schimb pozele ies mai bine decat cu Viewty). Filmele divx fi rulate, insa doar in rezolutie QVGA, desi displayul are 800x480px. Daca aveti versiunea argintie, atentie in ce husa de piele il tineti: vopseaua este foarte sensibila la chimicalele cu care sunt tratate unele huse de piele, si se va pata iremediabil. In rest un telefon de top, mult deasupra altor modele de la competitori.