Copilul alintat şi hienele zburătoare Thursday 18 March, 2010

PrintDinamo se alintă cu bomboane, să hrăneşte din scandaluri şi din nopţile nealcoolice ale lui N’Doye şi respiră pe cel puţin două guri de foc: aroganţa (uneori) pardonabilă şi infantilă a lui Borcea şi miserupismul lui Dinu. Actualii fotbalişti din Groapă sunt cea mai ciudată specie de purtători de crampoane care mi-a fost dată să o văd la echipa asta de când îi urmăresc cu atenţie de suporter, adică de pe la 6 ani. Sunt fotbalişti pe care îţi vine să-i aştepţi la intrarea pe autostrada Bucureşti – Piteşti ca să le rupi căpăţânile după ce FC Argeş îi calcă în picioare şi le suflă orice speranţă la imnul “Ligii” sau să-i aştepţi cu garoafe la aeroport după năucitoarea calificare de la Liberec.

2-0 cu Steaua, fie şi cu cea mai slabă echipă roş-albastră de decenii încoace, e un motiv suficient pentru a face uitată orice indolenţă. Îl aplauzi pe senegalezul de stâncă, te minunezi cât de mult a crescut Andrei Cristea, unul dintre puţinii băieţi inteligenţi şi cu capul pe umeri din peisaj,  îl înjuri pe Alexe o dată, de două ori apoi îl pupi pe fruntea cu care l-a pleznit pe Zapata, îl fardezi un pic pe Pulhac să nu i se mai vadă vânătaia made in Deac, admiri pur-sângele lui Niculae, îi zâmbeşti lui Dolha, care a înţeles că fotbalul poate fi un sport cu elemente de box şi, la final, îţi vine să-l baţi prieteneşte pe umăr pe “amărâtul ăla” de Ţălnar, cum îl caracteriza Mister.

Fără “Prinţ”, fără machidon, fără finul mare, şi, mai ales în derby-uri, Dinamo arată ca o echipă care ştie să-şi onoreze animalele de pe emblemă. Nu e suficient pentru a câştiga un campionat, care e un traseu cu opriri şi-n halte, nu doar în staţii importante, dar e un pas înainte. Doar că, atenţie!, în câteva zile vor apărea din nou problemele colaterale generate de oamenii de “bine” care se rotesc ca hienele zburătoare în jurul copilului alintat. Să-i mai dea o bombonică otrăvită, în speranţa unui firicel de sânge din care să-şi adape orgoliile şi neputinţele. În fapt, asta e eterna poveste din Ştefan cel Mare, un fel de comedie horror, cu mari şanse la Zmeura de Aur.

One Comment

  • Canguru' says:

    Ai pus degetul pe rana! Of-of-of, cand o sa radem si noi cu gura pana la urechi, nu numai sa zambim?
    Macar saptamana asta ne-au preluat supararea stelistii si rapidistii…


Trackbacks and Pingbacks

Leave a Comment


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>