Foxcatcher. Lupte libere cu umbrele din suflet.

By Sunday, January 25, 2015 0 Permalink 1
Nu trebuie să studiezi psihanaliza sau să stai prea mult pe o canapea de psiholog ca să înveți că dacă nu ai avut prieteni în copilărie și, în general, te-au cam ocolit tovarășii – fie că aveai nasul prea mare sau că erai un fătălău pe care-l ținea maică-sa într-o lesă prea scurtă – la maturitate o să ai o doagă sărită din cauza asta. Sau mai multe. Oarecum pe ideea asta a mers regizorul Bennett Miller când a decis să facă Foxcatcher. Pe asta și pe povestea reală a unui individ bizar, bogat și, în bună parte, misterios: multimilionarul John E. Du Pont, supranumit Vulturul, Vulturul de Aur, Antrenorul sau, simplu, John.

Du Pont a fost un bogătaș american care avea o sumedenie de hobby-uri. Printre ele, filatelia, ornitologia (a scris câteva cărți despre păsări), cochiliile de moluște, pentatlonul și, în mod special, luptele libere. S-a apucat la a doua tinerețe de lupte (ba chiar, a participat cu succes în competiții rezervate veteranilor) și a dezvoltat o oarecare obsesie pentru Mark Schultz, luptătorul american, campion olimpic și mondial, dar și pentru fratele mai în vârstă al acestuia, nefericitul (în final) David Schultz, și el luptător și antrenor al primului. John Du Pont a sponsorizat echipa de lupte libere a SUA, pe care a adus-o să se pregătească pentru Jocurile Olimpice de la Seul 1988 la baza de antrenament pe care o construise pe domeniul său și pe care o denumise Foxcatcher. Aceste lucruri s-au petrecut în realitate.

Mai departe, în filmul lui Miller, fascinat de ideea de a fi idolul unui mare sportiv, Du Pont (Steve Carell) ține morțiș să devină antrenorul lui Mark Schultz (Channing Tatum), să-l sponsorizeze și să-l ”ducă” până pe cel mai înalt podium olimpic. Gelos pe relația dintre Mark și fratele său (Mark Ruffalo), Du Pont realizează însă că fără David, Mark nu poate progresa, firea retrasă a acestuia, asemănătoare cu a lui, având nevoie de unicul sprijin pe care l-a simțit încă din copilărie. Rezultă un triunghi ”amoros” în care vei remarca un Steve Carell departe de actorul de comedie pe care-l știai. Îmbătrânit, cu un nas imens, cu un comportament autist și, uneori, similar cu cel al unui copil cretin de bani gata, Carell își face rost cu brio de o nominalizare la Oscar, secondat cu brio de Mark Ruffalo în rolul fratelui cel mare, cel binevoitor și cel sacrificat.

Lăsând la o parte intriga, Foxcatcher pare un film plictisitor, ba chiar depresiv, dacă luăm în seamă privirile tâmpe ale lui Channing Tatum, pachetul de mușchi după care suspină jumătate dintre blondele siliconate ale Americii. Cu toate astea, structura complicată a personajului central și dramatismul epilogului, fac să nu te ridici din fotoliu cu gândul la primul coș de gunoi în care să arunci mai repede punga de popcorn ci mai degrabă cu ideea de a căuta pe Google cine mama naibii a fost năsosul ăsta de John Du Pont, decedat în închisoare în anul 2010.

Foxcatcher, SUA 2015. 129 min.

Regia: Bennett Miller. Scenariul: E. Max Frye, Dan Futterman

Cu: Steve Carell, Channing Tatum, Mark Ruffalo, Siena Miller, Vanessa Redgrave.

1

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *