Știi momentul acela în care îți dorești să asculți muzică simfonică, poate clapele unui pian să-ți mângâie ușor gândurile cu o Nocturnă de Chopin? Consideră-l
Știi momentul acela în care îți dorești să asculți muzică simfonică, poate clapele unui pian să-ți mângâie ușor gândurile cu o Nocturnă de Chopin? Consideră-l
Tanti Mia face cărţile, învăluită în fumul de snagoave. În dreapta ei, fumul de Bega abia aşteaptă să dea atacul decisiv. Tanti Mia e grasă, negricioasă şi are o aluniţă mare şi pufoasă pe obraz. Dacă ar fi ţigancă, te-ai aştepta să o vezi înzorzonată în fuste colorate şi grele, vânzând seminţe de floare la cornet, pe un scăunel care geme neputincios sub greutatea ei. Dar tanti Mia nu e ţigancă, şi asta chiar dacă limbajul ei e colorat ca un curcubeu zănatic ce se-ascunde pe după poduri.
Acesta este un text despre nimic. Ştiu, nu săriţi, au fost alţii mai deştepţi ca mine care au făcut un serial despre nimic şi au câştigat o grămadă de bani. Amintiţi-vă cât de fericită era moaca lui George Costanza: “Jerry, le propunem un serial despre nimic! Ăsta e şpilul!”.
Aş putea scrie despre nimic săptămâni la rând. Aş putea goli jobenul de iepuraşi pentru a-l umple cu nimic, având pe faţă un zâmbet de zile mari.
Minodora s-a trezit într-o dimineaţă cu ideea fixă de a-şi îndesa bărbatul într-o sticlă de lapte. S-a ridicat din pat, şi-a privit câteva secunde muntele de om care sforăia pe aşternutul lila, apoi s-a dus în cămară, a scos o sticlă de lapte şi a aşezat-o pe masa din bucătărie.
S-a întors în dormitor şi a început să tragă de Costel. La început i-a fost mai greu: bărbatul ei cântărea 134 de kilograme. Fără a socoti pijamaua în dungi roşii. Însă până la ora 7 Minodora reuşise să-l îndese în sticla de lapte fără măcar să-i smulgă vreun oftat. Performanţa era de invidiat.