Ed’s Reviews Category
Saturday 14 January, 2012
Loverboy ****
Mi-a plăcut mult Loverboy-ul lui Cătălin Mitulescu, fără a avea sentimentul că e un film de excepție. Regizorul îți construiește de la bun început un cadru sterp. În deșerturile Dobrogei, pe un drum care cine știe unde mama naibii duce, pentru că – scuzele de rigoare! – Hîrșova poate fi la mama naibii, un puști [...]
Sunday 21 November, 2010
Povestile melodiilor: Je t’aime, moi non plus – Serge Gainsbourg
Serge Gainsbourg (născut Lucien Ginsburg) a fost unul dintre cei mai interesanţi muzicieni francezi, rămas în memorie prin polivalenţa artistică dar şi prin extraordinarul erotism pe care-l degaja în mod natural personalitatea lui complexă. Un erotism ce răzbate automat în piesele lui, în special în cea mai cunoscută, celebrul duet cu Jane Bikin, Je t’aime, moi non plus.
Piesa a fost scrisă de Gainsbourg în 1967, pe vremea când îşi consuma o scurtă dar tumultuoasă poveste de amor cu Brigitte Bardot. În iarna acelui an, Bardot i-a cerut într-o seară să scrie cel mai frumos cântec de dragoste pe care şi l-ar putea imagina vreodată.
Wednesday 10 November, 2010
The American ***
Filmul olandezului Anton Corbijn (cunoscut mai mult pentru documentarele video făcute pentru trupa U2) e simpatic din măcar două puncte de vedere, dincolo de scenariul confuz în privința acțiunii. Primul ar fi acela că îl duce pe George Clooney într-o zonă cinematografică europeană, plasându-l în atmosfera liniștit-încărcată a unui sătuc italian uitat de lume din vremea Evului Mediu într-un decor magnific. E drept, Clooney nu pare foarte acomodat cu ideea și pare mai degrabă a se lupta cu un rol în care la început nu vorbește mai deloc apoi, îndrăgostit fiind de cea mai cool curvă a bordelului local, devine mai degrabă ursuz și impacientat, cu lăbuțele scoase cam inoportun dintr-o carapace de mother-fucker dur aflat la limita unei pensionări premature din job-ul de killer plătit.Un rol de auto-izolare în închisoarea propriei vieți periculoase, nimic nou până la urmă.
Saturday 11 September, 2010
Poveştile melodiilor: Solitary Man – Neil Diamond
Solitary Man a fost, practic, melodia cu care Neil Diamond şi-a început cu adevărat cariera şi care avea să i-o marcheze până în zilele noastre. În 1966,Diamond a scris acest cântec despre care, peste aproape 30 de ani avea să declare: “Patru ani de analize freudiene mi-au trebuit ca să realizez că Solitary Man este o piesă despre mine însumi”. Tot el, a spus că melodia a reprezentat o cotitură în cariera lui de muzician, una care nu cunoscuse până în acel moment un succes foarte mare. “M-am inspirat din Michelle, melodia beatles-ilor”.
Friday 13 August, 2010
Jurnal tech. Ziua 19: Prince
Prince și-a lansat vara asta al țâșpemiilea album din carieră (în fapt, al 33-lea). Se numește 20TEN și e destul de drăguț, un ”prince” back to roots, fără să dea pe dinafară de entuziasm. Prince e, oricum, un tip mișto. Și nu pentru că i-a tras-o lui Kim Basinger secolul trecut, nu pentru că e mai mic și mai negru decât Boc, nu pentru că la un moment dat a luat-o razna și și-a schimbat numele într-un semn ci pentru că are extraordinarul dar de a face muzică de calitate.
Partea haioasă legată de albumul 20TEN este că Prince a ales să-l distribuie gratuit, împreună cu cotidianul Daily Mirror (în UK), cu revista Rolling Stone (în Germania), cu Courrier International (în Franța) ș.a.m.d. Juma-de-chiflă a acordat chiar și primul interviu din ultimii zece ani, unui reporter de la Daily Mirror.
Sunday 01 August, 2010
Sex and the city 2 *
Nu e nici un sex şi, dacă e să fim corecţi, ar trebui să se numească Nonsex and the Abu Dhabi city. Sunt patru femei urâte ca noaptea (deşi noaptea e de multe ori frumoasă) care încearcă din răsputeri să te facă să râzi la nişte poante de o sută de ori mai răsuflate decât răsuflatele poante din filmul anterior, Sex and the city 1. Fiecare dintre ele vine cu câte o problemă: una e măritată de doi ani şi pentru că bărbăţelul a adus un televizor în dormitor şi i-a cerut două zile de relache pe săptămână, are senzaţia că i se destramă căsnicia. Alta a ajuns la menopauză şi simte că-i piere nimfomania printre bufeuri şi creme de regenerare. A treia e persecutată la job, unde şeful îi reprimă constant iniţiativele. În fine, a patra, cu doi copii mici şi chirăitori, devine brusc îngrijorată când i se atrage atenţia că trufandaua ei de bonă nu poartă sutien şi ar putea fi sursa viitoarei nefericiri conjugale.
Sunday 18 July, 2010
Pink Martini – show elegant la Bucureşti
Portland, Oregon, anul 1994. Thomas Lauderdale, un politician obscur care se visa primar, îşi dă seama dintr-o dată că are nevoie de un “suport” artistic pentru a-i face pe oameni să creadă în lucrurile pe care, de regulă, politicienii le transformă din idealuri în gunoaie retorice. Aşa că, pianist înfocat, super-pasionat de muzică, de la jazz la pop demodat, Lauderdale înfiinţează o orchestră în care îngrămădeşte vreo 12 intrumentişti talentaţi, o adaugă pe China Forbes, prietenă de-a lui de pe vremea când studiau amândoi la Harvard şi prezintă lumii un cocktail pe care denumeşte, sugetiv, Pink Martini. Prima piesă, Je Ne Veux Pas Travailler, face senzaţie prin Franţa, unde e imediat nominalizată la “melodia anului” şi nu doar pentru că multă lume nu mai vera să muncească.
Wednesday 26 May, 2010
Poveştile melodiilor: Hotel California – Eagles
Una dintre cele mai cunoscute piese din istoria rock-ului, plasată de revista Rolling Stone pe locul 37 în topul celor mai bune 500 de piese ale tuturor timpurilor, a fost compusă de Don Felder, Don Henley şi Glenn Frey, în anul de graţie 1977, în plin apogeu al unei trupe care scrisese deja istorie cu albume precum Desperado sau One Of These Nights.
Tuesday 25 May, 2010
Eu când vreau să fluier, fluier ****
Sunt cel puţin două motive pentru care mi-a plăcut filmul lui Florin Şerban, şi nici unul nu e influenţat de Ursul de argint care i-a fost agăţat de gât acum câteva săptămâni. Primul dintre ele este că a reuşit să-mi creeze senzaţia unui prison-movie împachetat româneşte dar livrat americăneşte. Îmi plac filmele cu deţinuţi. De la Papillon la Shawshank Redemption, de la Green Mile la Felon, de la Escape from Alcatraz la recentul şi excelentul Celda 211 şi aşa mai departe. Aparent, a face un film cu deţinuţi pare o treabă clară şi bine delimitată, în care e suficient să studiezi câteva psihologii şi să le arunci în faţa camerei într-un stil mai mult sau mai puţin şocant, pe marginea unei poveşti.
Tuesday 27 April, 2010
Poveştile melodiilor: Your Song – Elton John
În 1970, Reginald Kenneth Dwight, avea 23 de ani asortaţi unei cariere de cântăreţ de pub, în timpul căreia îşi luase numele de scenă Elton John, ca omagiu adus saxofonistului Elton Dean dar şi muzicianului şi actorului Long John Baldry. Primăvara l-a găsit pe Dwight făcând backing-vocals pentru Back Home, imnul naţionalei de fotbal a Angliei, care se pregătea să ia parte la Mondialul mexican. Lansase cu un an mai devreme Empty Sky, un album de rock psihedelic nu foarte băgat în seamă, dar simţea că e pregătit să dea marea lovitură.
Wednesday 21 April, 2010
Natalie Merchant – Leave Your Sleep
Natalie Merchant a fost vreme de 13 ani vocalista trupei 10.000 Maniacs, o formaţie de rock alternativ cu ceva succes în anii 80-90. După ce a trecut la cariera solo, odată cu Tigerlilly, un album sensibil, folkăreţ şi cuminte, Natalie a demonstrat Americii că e o voce demnă de luat în seamă şi deloc plictisitoare aşa cum o considerau unii. Asta până în 2003, când,după lansarea lui The House Carpenter’s Daughter, artista s-a oprit, aparent inexplicabil, rămânând îngropată într-o existenţă nu doar vegetariană ci şi relativ rurală.
Friday 26 March, 2010
Defendor ****
Fiecare băiat s-a visat, măcar o dată-n viaţă, super-erou. Să zbori printre stele ca Super Man, să sari pe clădiri ca Spider Man, să te baţi cu ticăloşii ca Batman, totul în numele dreptăţii, pentru a culege apoi, fie şi din spatele unei măşti şi a unui costum frumos colorat, aplauzele unei lumi întregi – ce poate fi mai eroic şi mai sublim pentru un puşti? Super-eroii au fost inventaţi pentru a face lumea să creadă că, dincolo de Dumnezeu, poate exista oricând printre noi cineva care să aducă speranţa că atunci când lucrurile stau prost, ele pot fi îndreptate rapid.
Thursday 25 March, 2010
Poveştile melodiilor: Wish you were here – Pink Floyd
La sfârşitul anului 1967, Syd Barrett, membru fondator al legendarei trupe Pink Floyd (ba chiar, cel care i-a dat numele), începea să devieze de la normalitate, din pricina drogurilor psihedelice (în special LSD) pe care şi le administra fără întrerupere. Rezultatul acestui abuz s-a concretizat nu doar în disfuncţionalităţi în evoluţiile concertistice ale trupei ci şi în intrarea într-o foarte lungă cădere pe fond psihic a muzicianului. 13 ani de nebunie, timp în care Syd a părăsit Pink Floyd, a scos două albume solo şi a dispărut apoi din zona muzicii, dedicându-se, în ultimii ani din viaţa, grădinăritului.
Tuesday 16 March, 2010
Katalin Varga ***1/2
“Woman is the nigger of the world”, spunea cândva John Lennon, gândindu-se probabil că nevastă-sa e suficient de galbenă cât să nu intre în categoria “femei”. Nu de la Lennon încoace, ci de când filosofii greci au renunţat să mai fie pederaşti, femeilor li se întâmplă să sufere tot felul de lucruri nasoale. Între acestea, cu rang de campion, se numără violul.
Thursday 04 March, 2010
The Hurt Locker ***
The Hurt Locker e un film mişto. Dacă nu ar fi tam-tam-ul cu nominalizarea la Oscar şi cu ideea de “marele favorit” aş fi rămas cu o oarecare savoare care s-ar fi continuat în timp până când aş fi dat de un alt film “mişto” cu militari americani prin Irak sau pe unde mama lu’ Obama mai sunt ei trimişi. Aşa însă, mă apucă revolta. Cum văd un film cu soldaţi dezrădăcinaţi, americanii înnebunesc şi îl consideră cel-mai-bun-film-din-lume, indiferent de context. Iar dacă acel context este să fie Oscarul, atunci… să fie!
Tuesday 16 February, 2010
Avatar ***
Una dintre cărţile care mi-a marcat copilăria, ca multor altora, a fost Winnetou. Karl May a ştiut cum să pună problema: a creat două personaje geniale şi a populat peisajul cu alte câteva din aceeaşi zonă a geniului. Prin pana lui, apaşii au ajuns să fie cele mai cool fiinţe din lume iar feţele palide cele mai nasoale, desigur, cu mici excepţii. De o parte Winnetou, de cealaltă Old Shatterhand. Prietenie la cataramă. Indianul îi dă sora, calul, sângele. Albul îi aduce – fără să vrea – oamenii care construiesc căi ferate şi dezvirginează teritoriile “roşii”. Indianul îşi apără neamul şi nevoile. Albul nu ţine cu ai lui, fiindcă-l iubeşte pe indian. Dar e neputincios în faţa tehnologiei. Atenţie! Karl May a murit în 1912.
Tuesday 16 February, 2010
Nominalizări Oscar 2010. Cine câştigă?
Din păcate avem o ediţie a Oscarurilor (7 martie) care va fi dominată net de un singur film: Avatar. Prea mult marketing, prea mulţi bani, prea mare show-ul pentru filmul “revoluţionar” al lui James Cameron pentru ca acesta să nu fie băgat în seamă… prea mult. Va câştiga detaşat premiile pentru Cel mai bun film (culmea, din 2010 la această secţiune sunt nominalizate 10 filme în loc de 5), Cea mai bună regie, efecte, sunet, blabla. Aşa că, odată rezolvată problema, focusul se pune pe celelalte categorii importante, şi anume premiile pentru cei mai buni actori / actriţe în rol principal / secundar.
Monday 15 February, 2010
Poveştile melodiilor: Purple Rain – Prince
Piticul atomic născut cu numele Prince Rogers Nelson, cunoscut mare parte a carierei sub numele de Prince, a avut geniul de a compune această incredibilă piesă în anul de graţie 1984. Puse cap la cap, multe ore am petrecut în faţa aparatelor video din vremurile ceauşiste, urmărind atât videoclipul en-large sau, mai pe-ndelete, filmul cu acelaşi nume, în care juma-de-chiflă-genială făcea furori cu motorul bine turat, geaca de piele bine strânsă pe corp şi privirea de grande futadore proporţional dozată către partenera sa, pe nume Apollonia Kotero.
Saturday 06 February, 2010
Sherlock Holmes ****
Cu greu aş fi putut re-creiona, printre amintirile unor lecturi care parcă s-au întâmplat acum câteva secole, unul dintre cele mai sclipitoare personaje din istoria literaturii. Inventat de un scoţian cu mustaţa-n furculiţă, medic şi scriitor în acelaşi timp, şi peste toate Sir (Conan Doyle), Sherlock Holmes a gâdilat, fascinant şi inteligent, minţile celor care i-au acordat credit şi l-au acceptat cu simpatie în existenţele lor culturale.
Monday 01 February, 2010
El Secreto de sus ojos ****
Un agent federal din Buenos Aires, ajuns la vârsta pensionării, trăieşte de peste 30 de ani obsesia unui caz pe care l-a avut în grijă şi care nu pare complet rezolvat. În 1974, Benjamin Esposito a anchetat crima comisă împotriva unei tinere proaspăt căsătorită cu un funcţionar bancar. Soţul acesteia a rămas închistat într-o incredibilă şi amară suferinţă. La bătrâneţe, Esposito doreşte să scrie un roman despre acest caz, combinat cu propria lui poveste de amor platonic vizavi de şefa lui, frumoasa avocată Irene dar şi cu povestea despre bunul său prieten şi coleg, Sandovar, asasinat din întâmplare, chiar în locul său.
Tuesday 26 January, 2010
Poveştile melodiilor: Suzanne – Leonard Cohen
Viaţa lui Leonard Cohen este un mic manual de poezie. Dacă nu cumva, o poezie continuă, ale cărei repere se transpun în muzica pe care romancierul, poetul şi cântăreţul canadian o cântă de peste 40 de ani. Amorurile trăite de Cohen rămân fixate în câteva piese care au făcut istorie şi care au mers direct la sufletele milioanelor de fani de pretutindeni. Una dintre acestea este Suzanne.
Friday 22 January, 2010
Up In The Air ****
În State există firme care se ocupă cu concedierea angajaţilor. Ai angajaţilor altora. A-ţi da afară angajaţii este, să recunoaştem, o treabă “murdară”. E un fel de asasinat oficial care cade mai mereu pe umerii tipului de la HR. Tipul de la HR e şi el om şi nu vrea să-şi atragă antipatia generală. Aşa că unele companii externalizează acest serviciu apelând la “ucigaşi” plătiţi.
Sunday 17 January, 2010
Precious ****
Ce poate fi mai rău decât să ai 16 ani, 120 de kilograme, un copil handicapat făcut cu taică-tău şi altul în burtă făcut cu acelaşi personaj, o mamă care trăieşte din ajutorul tău social şi care nu scapă nici un prilej să te-njure ca la uşa Harlemului? Probabil nimic. În acelaşi timp, însă, ai putea avea, în tine însăţi, şi ceva bun: o pasiune nebună să înveţi, să trăieşti, să visezi, să speri. Şi să-ţi iubeşti copiii.
Wednesday 13 January, 2010
Adam ****
Sindromul Asperger este o formă de autism care se manifestă într-un mod aparte: cel care l-a dobândit are dificultăţi în înţelegerea modalităţilor de interacţiune socială. De exemplu, o persoană care suferă de sindromul Asperger nu poate recepta sentimentele şi emoţiile celor din jurul ei. Nu poate face diferenţa între o glumă şi un lucru serios. Vorbeşte mult, îngrozitor de mult, pe marginea unui subiect anume, pe care-l cunoaşte în profunzime. E inteligentă, poate chiar peste medie, şi devine pasionată de subiecte aparte. Cum ar fi, astronomia.
Follow me
Posturi recente
-
Loverboy **** 14 Jan 2012
-
12. Complet. Next! 28 Nov 2011 -
Plictisitoarea Geneva si zglobiul ei salon 15 Mar 2011