Eddie's » Ed’s Music

Pink Martini – show elegant la Bucureşti

Eddie — Sun, 18 Jul 2010 18:10:05 +0000

Portland, Oregon, anul 1994. Thomas Lauderdale, un politician obscur care se visa primar, îşi dă seama dintr-o dată că are nevoie de un “suport” artistic pentru a-i face pe oameni să creadă în lucrurile pe care, de regulă, politicienii le transformă din idealuri în gunoaie retorice. Aşa că, pianist înfocat, super-pasionat de muzică, de la jazz la pop demodat, Lauderdale înfiinţează o orchestră în care îngrămădeşte vreo 12 intrumentişti talentaţi, o adaugă pe China Forbes, prietenă de-a lui de pe vremea când studiau amândoi la Harvard şi prezintă lumii un cocktail pe care denumeşte, sugetiv, Pink Martini. Prima piesă, Je Ne Veux Pas Travailler, face senzaţie prin Franţa, unde e imediat nominalizată la “melodia anului” şi nu doar pentru că multă lume nu mai vera să muncească.

Istoria Pink Martini şi-a urmat apoi cursul firesc: patru albume (ultimul, în 2009: Splendor In The Grass) şi naşterea unui adevărat fenomen muzical. Lauderdale şi-a făcut un scop din a internaţionaliza această orchestră fascinantă. De aceea, în repertoriul americanilor se află piese în foarte multe limbi: greacă, arabă, croată, italiană, franceză, japoneză, rusă, portugheză, spaniolă etc. Iar vocea Chinei Forbes are o incredibilă putere de seducţie.

Pink Martini a mai fost în România de două ori. Dacă în 2007 şi 2009 i-am ratat, n-am mai făcut-o acum, când americanii din Portland au venit să cânte la Ciuc Summer Fest. A fost un concert elegant, excepţional de bine setat din punct de vedere vocal şi tehnic, cu un Lauderdale exuberant, care şi-a făcut bine lecţia de română, cu o China Forbes impecabilă, cu câţiva instrumentişti magistrali, de la trompetistul Gavin Bondy la chitaristul Dan Faehnle. Vreme de o oră şi 35 de minute au cântat piese de pe toate albumele, şi-au demonstrat din plin multi-culturalismul şi au fost primiţi cu căldură de publicul bun cunoscător a tot ceea ce înseamnă această spectaculoasă orchestră. Am avut totuşi senzaţia că au lăsat în afara show-ului câteva piese mai cunoscute, optând, în partea de mijloc, pentru altele mai puţin atractive, fapt care a rupt un pic atmosfera. Mi-aş fi dorit să aud şi Ninna Nanna, La Soledad sau Aspettami dar, una peste alta, am rămas cu gustul plăcut al unui spectacol elegant şi de calitate. Motiv pentru care recomand întotdeauna Pink Martini celor care simt nevoia de muzică, şi nu de zgomot.

Poveştile melodiilor: Wish you were here – Pink Floyd La sfârşitul anului 1967, Syd Barrett, membru fondator al legendarei...
Concert Elton John, la București, în iunie 2010 2010 se anunță un an plin de evenimente muzicale. Dacă...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Poveştile melodiilor: Hotel California – Eagles

Eddie — Tue, 25 May 2010 22:38:48 +0000

Una dintre cele mai cunoscute piese din istoria rock-ului, plasată de revista Rolling Stone pe locul 37 în topul celor mai bune 500 de piese ale tuturor timpurilor, a fost compusă de Don Felder, Don Henley şi Glenn Frey, în anul de graţie 1977, în plin apogeu al unei trupe care scrisese deja istorie cu albume precum Desperado sau One Of These Nights.

Versurile descriu povestea unui călător obosit care devine prizonierul unui hotel luxos din California ce la prima vedere pare primitor şi tentant dar în/din care “you can check out anytime you like, but you can never leave”. Piesa este, în fapt, o alegorie a hedonismului şi auto-distrugerii din industria muzicală (şi nu numai) a sfârşitului anilor 70, în sudul Californiei. În anul 2008, Don Felder a povestit despre originea versurilor: “Don Henley şi cu Glenn au avut cea mai mare contribuţie. Toţi trei mergeam într-o noapte, în maşină, către Los Angeles. Niciunul dintre noi nu e din California şi e imposibil ca în momentul în care intri în oraş să nu fii ameţit de luminile acestuia şi de imaginile hollywoodiene care încep să ţi se învârtească în cap laolaltă cu toate visele pe care le ai. De la asta a plecat totul…”

O fază interesantă legată de versuri se referă la pasajul “So I called up the captain / ‘Please bring me my wine’ / He said, ‘We haven’t had that spirit here since 1969“, care conţine în mod aparent o eroare, şi anume aceea că vinul nu este o băutură spirtoasă. Întrebat dacă regretă acest vers, Don Henley a răspuns că “e o greşeală de interpretare a versurilor şi lumea nu înţelege metafora. Credeţi-mă că am consumat mult alcool la viaţa mea şi ştiu din ce este făcută fiecare băutură. Dar în acel vers nu se face referire la băuturi alcoolice. E o declaraţie socio-politică. E păcat că în loc să ne gândim la imixtiunea literaturii în lirica melodiilor coborâm discuţia la argumente nerelevante despre procesele chimice ale băuturilor spirtoase sau nu“.

Despre muzica piesei, în schimb, se spune că e foarte asemănătoare cu cântecul We Used To Know, din 1969, al trupei Jethro Tull. Aceasta a concertat împreună cu Eagles într-un turneu înainte ca “vulturii” să înregistreze Hotel California iar liderul Ian Anderson a spus, glumind, într-un interviu pentru BBC de acum câţiva ani, că încă aşteaptă royalties-urile pentru ea. Şi totuşi, declaraţiile oficiale ale lui Anderson nu au făcut niciodată referire la un plagiat.

Hotel California a fost “polişată” în studiou vreme de 8 luni de către membrii trupei, care se aflau în căutarea piesei perfecte. “Ne închideam şi câte 2-3 zile în studiou şi trăgeam piesa din nou şi din nou. Aveam o masă de ping-pong, un frigider, role… ce ne mai trebuia?”. Ea a ajuns pe locul 1 în topul american şi a câştigat un premiu Grammy în 1977, premiu pe care Eagles nu s-a prezentat să-l ridice deoarece Don Henley nu credea în concursuri. O mulţime de interpreţi şi trupe au preluat Hotel California, transformând-o conform propriilor viziuni. Printre aceştia, Gipsy Kings, Nancy Sinatra, The Killers şi… Vama Veche.

Hotel California

Album: Hotel California

Poziţie atinsă în Top USA: 1

Poziţie atinsă în Top UK: 8

Ascultă piesa:

Versuri:

On a dark desert highway, cool wind in my hair
Warm smell of colitas rising up through the air
Up ahead in the distance I saw a shimmering light
My head grew heavy and my sight grew dim
I had to stop for the night

There she stood in the doorway, I heard the mission bell
Then I was thinking to myself this could be Heaven or this could be Hell
Then she lit up a candle and she showed me the way
There were voices down the corridor I thought I heard them say

“Welcome to the Hotel California
Such a lovely place
(Such a lovely place)
Such a lovely face
Plenty of room at the Hotel California
Any time of year
(Any time of year)
You can find it here”

Her mind is Tiffany twisted, she got the Mercedes Bends
She got a lot of pretty, pretty boys that she calls friends
How they dance in the courtyard, sweet summer sweat
Some dance to remember, some dance to forget

So I called up the captain, “Please bring me my wine”
He said, “We haven’t had that spirit here since 1969″
And still those voices are calling from far away
Wake you up in the middle of the night just to hear them say

“Welcome to the Hotel California
Such a lovely place
(Such a lovely place)
Such a lovely face
They’re living it up at the Hotel California
What a nice surprise
(What a nice surprise)
Bring your alibis”

Mirrors on the ceiling, the pink champagne on ice
And she said, “We are all just prisoners here of our own device”
And in the master’s chambers they gathered for the feast
They stab it with their steely knives but they just can’t kill the beast

Last thing I remember I was running for the door
I had to find the passage back to the place I was before
“Relax,” said the night man, “We are programmed to receive
You can check out any time you like but you can never leave”

Poveştile melodiilor: Thriller – Michael Jackson Dacă te gândeşti la Michael Jackson, varianta neagră, pleci întotdeauna...
Poveştile melodiilor: With or without you – U2 The Joshua Tree (1987) a fost, probabil, albumul cu care...
Poveştile melodiilor: Queen – We will rock you Dacă eşti fan Queen (n-am auzit pe nimeni să spună...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Poveştile melodiilor: Your Song – Elton John

Eddie — Tue, 27 Apr 2010 14:56:21 +0000

În 1970, Reginald Kenneth Dwight, avea 23 de ani asortaţi unei cariere de cântăreţ de pub, în timpul căreia îşi luase numele de scenă Elton John, ca omagiu adus saxofonistului Elton Dean dar şi muzicianului şi actorului Long John Baldry. Primăvara l-a găsit pe Dwight făcând backing-vocals pentru Back Home, imnul naţionalei de fotbal a Angliei, care se pregătea să ia parte la Mondialul mexican. Lansase cu un an mai devreme Empty Sky, un album de rock psihedelic nu foarte băgat în seamă, dar simţea că e pregătit să dea marea lovitură.

Şi a dat-o. Cu single-ul Your Song, primul de pe albumul Elton John. Piesa, ale cărei versuri au fost scrise de Bernie Taupin, fusese folosită ca warm up song de trupa Three Dog Night, pentru care artistul mai compusese în ultimii ani. Culmea e că single-ul nu a fost lansat decât la şapte luni de la apariţia albumului, mai exact după lansarea celui de-al treilea album E.J., Tumbleweed Connection.

Versurile redau gândurile romantice ale unui inocent. Dwight şi Taupin locuiau împreună în acea vreme (în casa părinţilor lui John) iar dragostea dintre ei a fost subtil redată de Bernie: “It’s a little bit funny this feeling inside / I’m not one of those who can easily hide / I don’t have much money but boy if I did / I’d buy a big house where we both could live”. Your Song avea să fie doar unul dintre cântecele scrise de cei doi. John susţine că a făcut muzica în zece minute. Taupin, că a adăugat versurile a doua zi, la micul dejun. Urmele de cafea de pe manuscris ar putea sta mărturie. “Nu cred că am scris vreodată un cântec de dragoste mai bun ca Your Song“, a spus Elton într-un interviu destul de recent. Şi nici nu avea de ce să fie modest. Însuşi John Lennon a spus la un moment dat că Your Song “este cel mai bun lucru care s-a întâmplat de când ne-am întâmplat noi” (The Beatles). În acelaşi registru, revista Rolling Stone a definit piesa ca fiind “o baladă în stil McCartney” şi, în 2004, aceeaşi revistă a plasat-o pe locul 136 în topul celor mai bune 500 de melodii ale tuturor timpurilor.

Piesa a fost sursă de inspiraţie pentru Elton John în scrierea alteia: We All Fall In Love Sometimes, care este însăşi povestea melodiei Your Song. Your Song a făcut parte de pe coloana sonoră a filmului Welcome Home, dar şi de pe cea a muzicalului Moulin Rouge (interpretată de Ewan McGregor), a fost folosită într-o reclamă pentru Rimmel şi într-un episod din The Simpsons. De asemenea, Elton a deschis concertul din 2007 în memoria Dianei exact cu această melodie.

Your Song

Album: Elton John (1970)

Poziţie atinsă în Top UK: 7

Poziţie atinsă în Top USA: 8

Ascultă melodia:

Versuri:

It’s a little bit funny this feeling inside
I’m not one of those who can easily hide
I don’t have much money but boy if I did
I’d buy a big house where we both could live

If I was a sculptor, but then again, no
Or a man who makes potions in a travelling show
I know it’s not much but it’s the best I can do
My gift is my song and this one’s for you

And you can tell everybody this is your song
It may be quite simple but now that it’s done
I hope you don’t mind
I hope you don’t mind that I put down in words
How wonderful life is while you’re in the world

I sat on the roof and kicked off the moss
Well a few of the verses well they’ve got me quite cross
But the sun’s been quite kind while I wrote this song
It’s for people like you that keep it turned on

So excuse me forgetting but these things I do
You see I’ve forgotten if they’re green or they’re blue
Anyway the thing is what I really mean
Yours are the sweetest eyes I’ve ever seen

I hope you don’t mind
I hope you don’t mind that I put down in words
How wonderful life is while you’re in the world

Concert Elton John, la București, în iunie 2010 2010 se anunță un an plin de evenimente muzicale. Dacă...
Poveştile melodiilor: This is my song – Petula Clark Cei care au trăit în vremuri ante-1989 îşi amintesc de...
Poveştile melodiilor: Purple Rain – Prince Piticul atomic născut cu numele Prince Rogers Nelson, cunoscut mare...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Natalie Merchant – Leave Your Sleep

Eddie — Wed, 21 Apr 2010 20:48:51 +0000

Natalie Merchant a fost vreme de 13 ani vocalista trupei 10.000 Maniacs, o formaţie de rock alternativ cu ceva succes în anii 80-90. După ce a trecut la cariera solo, odată cu Tigerlilly, un album sensibil, folkăreţ şi cuminte, Natalie a demonstrat Americii că e o voce demnă de luat în seamă şi deloc plictisitoare aşa cum o considerau unii. Asta până în 2003, când,după lansarea lui The House Carpenter’s Daughter, artista s-a oprit, aparent inexplicabil, rămânând îngropată într-o existenţă nu doar vegetariană ci şi relativ rurală.

După 7 ani de tăcere, Natalie Merchant a ţinut ca reflectoarele să se îndrepte din nou asupra ei. Era şi timpul: albumul Leave Your Sleep conţine 26 de piese şi nu e deloc unul oarecare.Nu ştiu să existe vreo coloană sonoră asociată filmului Alice în Ţara Minunilor, în orice variantă ar fi acesta. Dar, cu puţină imaginaţie, Leave Your Sleep ar putea fi un ghid complex pentru cei îndrăgostiţi de iepuri şuchii, pisici cu rânjet şi pălărieri nebuni. Merchant a fost deşteaptă. S-a documentat (probabil i-a luat ceva timp) în “poemistica” americană, de la Robert Louis Stevenson la Jack Prelutsky, şi a trântit aceste bucăţele aromate în stil folk-jazz-country-reggae-irish, legându-le cu şarm pentru o călătorie cu atitudine şi pigment.

Puţini artişti reuşesc să facă din întoarcerea la copilărie opere de artă care să nu sune ca şi cum şi-ar da în leagăn imaturităţile. Natalie Merchant se întoarce, cu naturaleţe şi bucurie – fix acolo unde mulţi dintre noi îşi doresc măcar o dată să mai ajungă.

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Poveştile melodiilor: Wish you were here – Pink Floyd

Eddie — Thu, 25 Mar 2010 12:20:01 +0000

La sfârşitul anului 1967, Syd Barrett, membru fondator al legendarei trupe Pink Floyd (ba chiar, cel care i-a dat numele), începea să devieze de la normalitate, din pricina drogurilor psihedelice (în special LSD) pe care şi le administra fără întrerupere. Rezultatul acestui abuz s-a concretizat nu doar în disfuncţionalităţi în evoluţiile concertistice ale trupei ci şi în intrarea într-o foarte lungă cădere pe fond psihic a muzicianului. 13 ani de nebunie, timp în care Syd a părăsit Pink Floyd, a scos două albume solo şi a dispărut apoi din zona muzicii, dedicându-se, în ultimii ani din viaţa, grădinăritului.

Wish You Were Here, una dintre cele mai cunoscute piese Pink Floyd, a fost compusă de Roger Waters plecând de la un poem pe care acesta l-a scris având ca subiect detaşarea lui Barrett din lumea reală. Se spune că prietenii îi puneau lui Syd LSD-ul direct în cafea şi că asta ar fi fost una dintre cauzele care i-au declanşat schizofrenia. David Gilmour a scris partea de început a piesei, apoi Waters a intervenit şi a “încetinit-o”, considerând-o mult prea alertă. Piesa începe de parcă s-ar auzi în depărtare un post de radio şi se termină în sunete de vioară, “scoase” de Stephane Grapelli, un jazzist care înregistra într-un studiou alăturat şi pe care pinkfloyzii l-au rugat să ia parte ca invitat special la “naşterea” melodiei.

Wish you were here face parte de pe albumul cu acelaşi nume, lansat în 1975. Tema albumului este absenţa iar numele acestuia a fost preluat după cel al piesei tocmai fiindcă membrii trupei au considerat-o reprezentativă în acest sens. Cel care a sugerat titlul a fost Storm Thorgerson, artistul care a făcut grafica albumului. Piesa a fost cântată prima oară în concert în anul 1977, după care, vreme de 10 ani, Pink Floyd nu şi-a mai încântat fanii cu ea, live. O mulţime de artişti au preluat-o şi au făcut cover-uri. Printre aceştia: Wyclef Jean, Velvet Revolver, Bob Forrest, Europe, Marillion, etc.

Wish you were here

Album: Wish you were here (1975)

Ascultă melodia:

Versuri:

So, so you think you can tell
Heaven from Hell,
Blue skys from pain.
Can you tell a green field
From a cold steel rail?
A smile from a veil?
Do you think you can tell?

And did they get you to trade
Your heros for ghosts?
Hot ashes for trees?
Hot air for a cool breeze?
Cold comfort for change?
And did you exchange
A walk on part in the war
For a lead role in a cage?

How I wish, how I wish you were here.
We’re just two lost souls
Swimming in a fish bowl,
Year after year,
Running over the same old ground.
What have we found?
The same old fears.
Wish you were here.

Poveştile melodiilor: With or without you – U2 The Joshua Tree (1987) a fost, probabil, albumul cu care...
Poveştile melodiilor: Queen – We will rock you Dacă eşti fan Queen (n-am auzit pe nimeni să spună...
Poveştile melodiilor: Yesterday – Beatles Chiar dacă istoria Beatles a început cu Love Me Do,...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Poveştile melodiilor: Purple Rain – Prince

Eddie — Mon, 15 Feb 2010 09:18:08 +0000

Piticul atomic născut cu numele Prince Rogers Nelson, cunoscut mare parte a carierei sub numele de Prince, a avut geniul de a compune această incredibilă piesă în anul de graţie 1984. Puse cap la cap, multe ore am petrecut în faţa aparatelor video din vremurile ceauşiste, urmărind atât videoclipul en-large sau, mai pe-ndelete, filmul cu acelaşi nume, în care juma-de-chiflă-genială făcea furori cu motorul bine turat, geaca de piele bine strânsă pe corp şi privirea de grande futadore proporţional dozată către partenera sa, pe nume Apollonia Kotero.

Filmul avea să primească un Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră. Era de aşteptat: Purple Rain este cel mai reprezentativ album Prince. Despre melodia cu acelaşi nume s-a vorbit multă vreme că ar fi un omagiu al artistului adus tatălui său, John L. Nelson, a cărui moarte a fost asociată (în mod eronat) cu suicidul. Nu, John L. nu s-a sinucis şi a trăit bine merci până în 2001, când l-a luat unchiul Sam, la 85 de ani. Versurile piesei conduc mai degrabă către o ceartă între doi îndrăgostiţi care îşi cer scuze unul celuilalt sau, mai adânc, către o metaforă a Raiului, izvorâtă din povestea unei femei care a murit pe masa de operaţie şi care se scaldă într-o ploaie mov în viaţa de după.

Prince nu a explicat niciodată înţelesul versurilor sale, însă şi-a cântat piesa în aproape toate concertele, mai puţin în perioada în care o luase razna, se definea ca un semn şi evita orice “contact” cu vechile sale hituri. Memorabilă este interpretarea din pauza Superbowl-ului 2007, când, pe fondul piesei, a început o ploaie torenţială care s-a asortat perfect cu scena mov pe care performa artistul. Publicaţia Rolling Stone a inclus piesa Purple Rain în Top 500 Greatest Songs of All Time, plasând-o pe locul 143.

Purple Rain

Album: Purple Rain, 1984

Poziţie atinsă în Top USA: 2

Poziţie atinsă în Top UK: 8

Vezi clipul:

Prince – Purple Rain – Watch more Music Videos at Vodpod.

Versuri:
I never meant to cause you any sorrow
I never meant to cause you any pain
I only wanted to one time see you laughing
I only wanted to see you laughing in the Purple Rain
Purple Rain Purple Rain
Purple Rain Purple Rain
Purple Rain Purple Rain
I only wanted to see you bathing in the Purple Rain
I never wanted to be your weekend lover
I only wanted to be some kind of friend
Baby I could never steal you from another
It’s such a shame our friendship had to end
Purple Rain Purple Rain
Purple Rain Purple Rain
Purple Rain Purple Rain
I only wanted to see you underneath the Purple Rain
Honey I know, I know, I know times are changing
It’s time we all reach out for something new
That means you to
You say you want a leader
But you can’t seem to make up your mind
I think you better close it
And let me guide you to the Purple Rain
Purple Rain Purple Rain
Purple Rain Purple Rain
If you know what I’m singing about up here
C’mon raise your hand
Purple Rain Purple Rain
I only want to see you,
Only want to see you
In the Purple Rain

Poveştile melodiilor: This is my song – Petula Clark Cei care au trăit în vremuri ante-1989 îşi amintesc de...
Poveştile melodiilor: ZZ Top – Sharp Dressed Man O să-i vedem pe 20 octombrie la Sala Polivalentă. Doi...
Poveştile melodiilor: With or without you – U2 The Joshua Tree (1987) a fost, probabil, albumul cu care...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Poveştile melodiilor: Suzanne – Leonard Cohen

Eddie — Tue, 26 Jan 2010 10:10:02 +0000

Viaţa lui Leonard Cohen este un mic manual de poezie. Dacă nu cumva, o poezie continuă, ale cărei repere se transpun în muzica pe care romancierul, poetul şi cântăreţul canadian o cântă de peste 40 de ani. Amorurile trăite de Cohen rămân fixate în câteva piese care au făcut istorie şi care au mers direct la sufletele milioanelor de fani de pretutindeni. Una dintre acestea este Suzanne.

Într-un interviu acordat BBC în 1994, Cohen a dezvăluit că această melodie este dedicată unei anume Suzanne Verdal, soţia sculptorului Armand Vaillancourt, din Montreal. Versurile piesei descriu într-adevăr elemente ale oraşului, inclusiv râul Saint Lawrence, o capelă micuţă de lângă port ş.a.m.d. În fapt, mai întâi artistul a publicat poezia în cartea lui din 1966, Parasites of Heaven, un an mai târziu incluzând piesa pe albumul său de debut, Songs of Leonard Cohen. Surprinzător însă, Suzanne fusese deja înregistrată, în 1966, de către Judy Collins, prin urmare, nu autorul a fost şi primul ei interpret.

Povestea piesei este superb redată de Cohen, care păstrează, totuşi, aspectul platonic al faptelor. “Într-un moment al vieţii mele am fost foarte atras de Suzanne Vaillancourt, care era soţia unui prieten de-al meu. Cei doi formau un cuplu fantastic în Montrealul acelor vremuri: se potriveau fizic, un bărbat frumos şi o femeie frumoasă. Toţi bărbaţii erau îndrăgostiţi de Suzanne Vaillancourt şi toate femeile erau îndrăgostite de Armand Vaillancourt. Dar nu exista, practic, nici o posibilitate să te gândeşti măcar că a putea să o seduci pe soţia sculptorului Vaillancourt. Mai întâi fiindcă era prietenul meu, apoi fiindcă cei doi formau un cuplu inviolabil. Într-o seară i-am făcut o vizită, mă invitase la căsuţa ei de lângă râu, era practic un spaţiu într-un depozit. M-a servit cu ceai Constant Comment, care avea bucăţele de portocală în el. Şi bărcile treceau lin pe râu iar eu i-am atins trupul perfect cu mintea, fiindcă asta era singura şansă. Aşa s-a născut ideea unui cântec despre Suzanne”.

De partea cealaltă, Suzanne Verdal, povestea în 2008, în ziarul The Guardian, o versiune un pic diferită: “Leonard era prieten cu soţul meu, Armand. Frecventam toţi cam aceleaşi locuri din Montreal – Le Bistro, Le Vieux Moulin… locuri în care se cânta jazz. Era atmosfera boemă a anilor 60. Leonard petrecea ore întregi în Bistro. Era mai în vârstă ca mine şi mă privea ca pe o şcolăriţă deşi eu lucram în trei locuri ca să-mi pot plăti orele de dans. În 1965 mă separasem de Armand şi locuiam împreună cu fetiţa noastră. Leonard a venit de câteva ori pe la mine iar eu îl serveam cu ceai de iasomie, de portocale şi mandarine şi discutam la lumina lumânării. Stăteam într-o casă pe malul râului, îmi plăcea mirosul apei şi mersul bărcilor. Privitul pe fereastră era romantic. Pentru mine, Leonard a fost un mentor. Ne plimbam unul alături de celălalt şi nici măcar nu trebuia să vorbim. Sunetele cizmelor lui şi ale tocurilor mele erau ciudate. Era o sincronizare totală a paşilor. Am simţit amândoi asta. Nu am fost niciodată amanţi în termeni fizici dar, la un nivel foarte adânc, putem vorbi despre asta. Ocazii au fost destule dar îi respectam munca şi n-am vrut să stric nimic. Oricum, Leonard este un bărbat cu o sexualitate incredibilă, cu o mare atracţie la femei. Am plecat din Montreal în 1968, alegând să stau în Statele Unite şi, la un moment dat, oamenii au venit să-mi spună că Leonard a compus o piesă pentru mine. M-am simţit flatată pe de-o parte însă pe de alta am simţit că mi se invada intimitatea. Apoi el a devenit un idol din ce în ce mai puţin accesibil. Pentru mine, piesa asta e dulce-amară. Uneori o mai aud prin câte un restaurant şi mă simt copleşită”

Suzanne a mai declarat că l-a mai întâlnit pe Cohen de două ori în viaţă. O dată după un concert al acestuia din 1970 şi a doua oară în 1990, în trecere, ocazie cu care i-a şi dansat dar, se pare, cei doi nu şi-au vorbit şi, posibil, artistul să n-o fi recunoscut. Ce-ar mai fi de spus? Piesa i-a emoţionat pe mulţi alţi muzicieni, care i-au oferit propriile interpretări: Harry Belafonte, Peter Gabriel, Tori Amos, Joan Baez, Nina Simone, Neil Diamond, chiar şi Bruce Springsteen, în anii de început.

Suzanne, 1968. Album: Songs of Leonard Cohen

Ascultă Suzanne:

Versuri:

Suzanne takes you down to her place near the river
You can hear the boats go by
You can spend the night beside her
And you know that she’s half crazy
But that’s why you want to be there
And she feeds you tea and oranges
That come all the way from China
And just when you mean to tell her
That you have no love to give her
Then she gets you on her wavelength
And she lets the river answer
That you’ve always been her lover
And you want to travel with her
And you want to travel blind
And you know that she will trust you
For you’ve touched her perfect body with your mind.
And Jesus was a sailor
When he walked upon the water
And he spent a long time watching
From his lonely wooden tower
And when he knew for certain
Only drowning men could see him
He said “All men will be sailors then
Until the sea shall free them”
But he himself was broken
Long before the sky would open
Forsaken, almost human
He sank beneath your wisdom like a stone
And you want to travel with him
And you want to travel blind
And you think maybe you’ll trust him
For he’s touched your perfect body with his mind.
Now Suzanne takes your hand
And she leads you to the river
She is wearing rags and feathers
From Salvation Army counters
And the sun pours down like honey
On our lady of the harbour
And she shows you where to look
Among the garbage and the flowers
There are heroes in the seaweed
There are children in the morning
They are leaning out for love
And they will lean that way forever
While Suzanne holds the mirror
And you want to travel with her
And you want to travel blind
And you know that you can trust her
For she’s touched your perfect body with her mind.

Poveştile melodiilor: Thriller – Michael Jackson Dacă te gândeşti la Michael Jackson, varianta neagră, pleci întotdeauna...
Poveştile melodiilor: Yesterday – Beatles Chiar dacă istoria Beatles a început cu Love Me Do,...
Poveştile melodiilor: With or without you – U2 The Joshua Tree (1987) a fost, probabil, albumul cu care...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Poveştile melodiilor: Smells Like Teen Spirit – Nirvana

Eddie — Thu, 07 Jan 2010 09:10:57 +0000

Probabil că, dacă nu şi-ar fi luat concediu permanent pentru a vizita Cerurile, Kurt Cobain ar fi fost astăzi un zeu în viaţă al celor care s-au desprins la începutul anilor 90 de rock pentru a lua calea grunge-ului zămislit de chitarele celor de la Nirvana şi Pearl Jam. Fiindcă a ales despărţirea bruscă de realitate, Cobain a lăsat în urmă nu doar o văduvă şleampătă şi o legendă care-l transformă în zeu mort ci şi câteva melodii care au intrat în istoria do-re-mi-ului. Una dintre ele, poate cea mai bună, este Smells Like Teen Spirit.

Melodia a fost scrisă de Cobain, Krist Novoselic şi Dave Grohl şi este prima piesă de pe cel de-al doilea album al trupei, Nevermind, apărut în 1991. Succesul piesei a venit instant, surprinzându-i până şi pe autorii ei. Ea a fost privită drept un imn al copiilor apatici ai Generaţiei X (perioada de două decenii, după 1961, ce a urmat celei de boom în privinţa natalităţii americane). Şi cum odată ce a ajuns “imn”, o piesă intră definitiv în conştiinţa maselor, peste Ocean sunt mulţi care definesc şi astăzi Smells Like Teen Spirit drept cea mai bună piesă rock a tuturor timpurilor. Dealtfel, ea a fost prima melodie de rock alternativ care a avut un succes atât de mare.

Kurt Cobain, care este autorul principal al piesei, a declarat în 1994 că a dorit să compună o melodie în stil The Pixies, care să detroneze succesul acestei trupe. Titlul a venit dinspre o prietenă de-a lui Cobain, Kathleen Hanna, vocalista trupei punk Bikini Kill, care-i scrisese cu spray, pe peretele dormitorului, “Kurt smells like teen spirit”. Cum cei doi tocmai avuseseră o discuţie despre anarhism şi alte asemenea punkisme, Cobain a interpretat mesajul ca având un îndemn revoluţionar. În realitate, Hanna nu a vrut să spună nimic altceva decât că amicul ei miroase ca deodorantul Teen Spirit, cel pe care îl folosea Tobi Vail, iubita lui din acea perioadă. La câteva luni de la lansarea single-ului, Kurt a spus că habar n-avea de faptul că Teen Spirit era o marcă de deodorant.

Un mare succes a avut nu doar piesa ci şi videoclipul ei. Regizat de Samuel Bayer, care se afla la prima producţie de acest gen şi care a crezut că a fost ales fiindcă membrii trupei ştiau că vor avea un clip deloc “corporatist”, în spiritul genului de muzică pe care-l abordau. Ideea pleacă de la un concert rock care începe normal dar se sfârşeşte în anarhism şi revoltă. Bayer s-a inspirat din filmul lui Jonathan Kaplan, Over The Edge (1979) dar şi din Rock’n Roll High School, al celor de la Ramones. Fazele de haos din final, în care elevii se dezlănţuie şi distrug scena şi instrumentele trupei, au avut chiar un suport real: sătui şi obosiţi de faptul că trebuiau să reia la nesfârşit unele scene, câţiva puşti s-au revoltat de-a binelea şi i-au adresat câteva dulci “fuck you”-uri lui Cobain şi celorlalţi componenţi, exhibându-şi furia. Oricum, Kurt a fost nemulţumit de finalul clipului şi l-a reeditat el însuşi, adăugând câteva prim-planuri cu chipul lui. Tipele care fac pe majoretele erau dansatoare de striptease şi asta în ciuda faptului că solistul trupei şi-ar fi dorit ca ele să fie grase şi deloc atractive. La început MTV a refuzat difuzarea videoclipului dar în final directorii şi-au dat acordul şi acesta a intrat într-un “heavy rotation” din care cu greu a putut fi scos, datorită succesului imens la public.

Versul “Here we are now, entertain us” era replica favorită a lui Cobain, atunci când îşi făcea apariţia la o petrecere. Ciudat este că Nirvana nu a cântat piesa la ultimele concerte pe care le-a susţinut înainte de moartea lui Kurt. Printre cei care au făcut cover-uri după Smells Like… au fost Tori Amos, Patty Smith şi, desigur, Weird Al Jankovic, cu amuzanta lui versiune Smells Like Nirvana. Aşa cum spuneam, piesa face parte de pe albumul Nevermind, care a rămas în memoria tuturor şi graţie copertei pe care un bebeluş se scufundă în apă cu mânuţele întinse după o bancnotă de un dolar. Ideea le-a venit lui Cobain şi Novoselic după ce au văzut un documentar despre naşterea în apă. Aşa că au angajat un fotograf care să-l pozeze pe micuţul Spencer Elden, în vârstă de numai patru luni. Părinţii acestuia au primit la acea vreme 1000 de dolari. Azi, Elden este artist şi spune că faptul că i se vede micuţul penis în acea fotografie îl face să se simtă precum cel mai mare star porno.

Smells Like Teen Spirit

Album: Nevermind (1991)

Poziţie atinsă în Top USA: 6

Poziţie atinsă în Top UK: 7

Vezi videoclipul piesei:

Versuri:

Load up on guns and bring your friends
It’s fun to lose and to pretend
She’s over bored and self assured
And all I know are dirty words

Hello, hello, hello, how low? (x3)
Hello, hello, hello!

With the lights out, it’s less dangerous
Here we are now, entertain us
I feel stupid and contagious
Here we are now, entertain us
A mulatto
An albino
A mosquito
My libido
Yay! (x3)

I’m worse at what I do best
And for this gift I feel blessed
Our little group has always been
And always will until the end

Hello, hello, hello, how low? (x3)
Hello, hello, hello!

With the lights out, it’s less dangerous
Here we are now, entertain us
I feel stupid and contagious
Here we are now, entertain us
A mulatto
An albino
A mosquito
My libido
Yay! (x3)

And I forget just why I taste
Oh yeah, I guess it makes me smile
I found it hard, it’s hard to find
Oh well, whatever, nevermind

Hello, hello, hello, how low? (x3)
Hello, hello, hello!

With the lights out, it’s less dangerous
Here we are now, entertain us
I feel stupid and contagious
Here we are now, entertain us
A mulatto
An albino
A mosquito
My libido

A denial!

Poveştile melodiilor: Hotel California – Eagles Una dintre cele mai cunoscute piese din istoria rock-ului, plasată...
Poveştile melodiilor: Thriller – Michael Jackson Dacă te gândeşti la Michael Jackson, varianta neagră, pleci întotdeauna...
Poveştile melodiilor: With or without you – U2 The Joshua Tree (1987) a fost, probabil, albumul cu care...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Camera Obscura – My Maudlin Career

Eddie — Sun, 27 Dec 2009 18:22:07 +0000

Se ia un sound indie-pop, se amestecă împreună cu ritmuri de orchestră și se asezonează cu versuri romantice. Nu se bagă la cuptor, ci se trimite pe scenă. Mai întâi pe scenele din Glasgow, începând cu anul de grație 1996, apoi pe cele din întregul Regat Unit. După cinci ani în care ingredientele rămân cam aceleași dar se schimbă cei care le mixează, oamenii care i-au ascultat realizează că le place din ce în ce mai tare. Și cer mai mult. Rezultă un prim produs cu etichetă: Biggest Bluest HiFi. Și un promițător start în zona ”independent”, una în care, dacă scotocești bine, scoți la iveală diamante veritabile.

Zgârciți în proverbe dar generoși în muzică, scoțienii au inspirație și apar peste trei ani cu un alt album: Underachivers, Please Try Harder. Într-adevăr, s-au străduit mai tare din moment ce a fost startul către primul lor turneu american și, aproape imediat, către al treilea (și cel mai bun) disc: Let’s Get Out Of The Country. Corect: nu mai erau foarte multe de făcut în Scoția. Camera Obscura devenise o trupă cunoscută, cu un trecut destul de agitat la nivelul membrilor, dar cu un viitor interesant.

În 2009 au scos albumul My Maudlin Career, despre care este, de fapt, vorba în propoziție. Și care poate fi numit unul dintre cele mai bune albume ale anului. Ascult-o pe Tracyanne Campbell și vei descoperi o voce plină care știe cum să jongleze între timbrul nostalgic și cel hotărât, pe fondul unor ritmuri surprinzător de tandre și proaspete, cu profunde intruziuni orchestrale. Piesele Camera Obscura îți dau senzația că, deși ai crezut că ai venit la un concert minor într-un club periferic, te trezești dintr-o dată față în față cu o trupă profesionistă despre care nu știai mai nimic dar care te cucerește pe loc prin emoția pe care știe să o transmită în fiecare acord.

Ascultă mai jos single-ul French Navy. Și reține un nume care spune mai multe decât un banal termen fotografic: Camera Obscura.

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Concert Elton John, la București, în iunie 2010

Eddie — Sat, 19 Dec 2009 12:15:15 +0000

2010 se anunță un an plin de evenimente muzicale. Dacă nici de această dată nu vom putea spera la un concert U2 sau Robbie Williams (preferăm să spunem că există minuni) sunt însă alte motive de bucurie. Elton John revine la București pentru un concert de excepție, care va face parte din turneul său mondial, World Tour 2010. Evenimentul va avea loc în Piața Constituției, sâmbătă, 5 iunie, ora 20.00. Mai jos, comunicatul oficial și prețurile biletelor.

Intr-o carieră de aproape cinci decenii, artistul britanic Elton John, ridicat la rang de Cavaler de Maiestatea Sa Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, a reusit sa vanda peste 450 de milioane de albume in toata lumea si a avut peste 50 de hituri de TOP 40, devenind unul dintre cei mai de succes cantareti ai tuturor timpurilor.

Sir Elton John & Band – World Tour 2010, unul dintre cele mai mari turnee ale anului viitor, este o super productie prezentata de Multimedia si ICO Concerts.

Concertul din Romania este organizat de Modus cu sprijinul Primariei Municipiului Bucuresti si Antena 1.

Biletele vor fi puse in vanzare incepand din 19 decembrie 2009, prin Eventim: online pe www.eventim.ro, in magazinele Germanos, magazinele Vodafone, librariile Humanitas si librariile Carturesti din toata tara.

Locurile sunt exclusiv rezervate pe scaune.

Preturi si categorii bilete:

VIP – Champagne Golden Ticket – 650 lei; Categoria I – 350 lei; Categoria II – 280 lei; Categoria III – 220 lei; Categoria IV – 150 lei; Categoria V – 100 lei; Categoria VI – 90 lei

Contact:

PR Director – Maria Andrei

office@maria-andrei.ro

tel: 0720 385 392

Poveştile melodiilor: Your Song – Elton John În 1970, Reginald Kenneth Dwight, avea 23 de ani asortaţi...
Pink Martini – show elegant la Bucureşti Portland, Oregon, anul 1994. Thomas Lauderdale, un politician obscur care...
Doi bărboşi, o “barbă” şi-un concert “aşezat”: ZZ Top la Polivalentă! Pe vremea când aveam 16-17 ani se întâmpla ca boxele...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.