Eddie's

Katalin Varga ***1/2

Eddie — Tue, 16 Mar 2010 09:14:23 +0000

“Woman is the nigger of the world”, spunea cândva John Lennon, gândindu-se probabil că nevastă-sa e suficient de galbenă cât să nu intre în categoria “femei”. Nu de la Lennon încoace, ci de când filosofii greci au renunţat să mai fie pederaşti, femeilor li se întâmplă să sufere tot felul de lucruri nasoale. Între acestea, cu rang de campion, se numără violul.

Într-o Transilvanie idilică peisagistic, foarte maghiarizată şi rurală, o femeie este violată de doi netrebnici. Din actul păcătos rezultă un băiat pe care, timp de 11 ani, femeia îl creşte împreună cu bărbatul ei, care nu ştie că feciorul nu e al lui. Până într-o zi când, apăsată de povara minciunii, Katalin Varga se destăinuie surorii ei după care, evident, află tot satul. Bărbatul o goneşte de-acasă, cu tot cu copil, iar Katalin pleacă într-o căruţă şubredă în căutarea răzbunării. Pe care şi-o va găsi, incomplet şi tragic.

Filmul reprezintă debutul britanicului Peter Strickland într-un proiect produs de cuplul Oana şi Tudor Giurgiu, cu distribuţie majoritară maghiară şi cu o actriţă – Hilda Peter – aflată şi ea la primul rol important din carieră. Hilda îşi construieşte personajul cu migală, împrumutând frânturi din tragismul Vitoriei Lipan, şi impregnează atmosfera filmului cu un surâs de piatră în spatele căruia lasă voit să se întrevadă dimensiunile dramei care delimitează nu doar viaţa ei ci şi pe cea a copilului bastard şi nelămurit care o urmează cu naivitate. E un rol greu, pe care Hilda Peter îl scoate la lumină cu brio, lăsându-ţi totuşi impresia că ar fi fost de dorit să-l exploateze mai mult. Asta dacă ar fi avut timp, fiindcă filmul e scurt şi intens, ca o furtună de vară care lasă în urmă victime colaterale.

Ar mai fi de remarcat atmosfera de peliculă horror, întreţinută de muzica apăsătoare pe fundalul unor peisaje excelent exploatate, care ies din zona “băi, ce ţară frumoasă avem!” şi intră în cea cu “băi, ce ţară bună de filmat ne-a lăsat Dumnezeu!”. Un film care “rămâne”.

Katalin Varga. 2009. 82 min. Regia şi scenariul: Peter Strickland. Cu: Hilda Peter, Roberto Giacomello.

Trailer:

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

George Costanza n-a trăit degeaba

Eddie — Wed, 10 Mar 2010 16:29:16 +0000

Acesta este un text despre nimic. Ştiu, nu săriţi, au fost alţii mai deştepţi ca mine care au făcut un serial despre nimic şi au câştigat o grămadă de bani. Amintiţi-vă cât de fericită era moaca lui George Costanza: “Jerry, le propunem un serial despre nimic! Ăsta e şpilul!”.

Aş putea scrie despre nimic săptămâni la rând. Aş putea goli jobenul de iepuraşi pentru a-l umple cu nimic, având pe faţă un zâmbet de zile mari. “De ce zâmbeşti? Ai vreun motiv anume?”. “N-am. N-am nimic”. Merg pe stradă, mă uit la crăpăturile din asfalt, mă uit la firmele luminoase, la literele şubrede de pe clădiri, mă uit la fustele scurte ale tipelor grase, la feţele sictirite ale şoferilor de autobuze, la Dan Negru şi Mama Natură – ce combinaţie frigidă, mă uit la ofertele de creditare şi nu-mi vine nimic în minte. Nimic altceva decât nimic. De câte ori nu v-aţi trezit că sunteţi într-un mare nimic şi n-aţi înţeles nimic din ce se-ntâmplă în secunda aceea când ploua cu găleata şi apa intra cu nesimţire prin ţesătura tricoului vostru?

Hai să vă spun de ce acest text, căruia tocmai i-aţi citit cuvântul numărul 175, este despre nimic, fără măcar să copieze conceptul Seinfeld. Mă sună ieri o prietenă. Nu, nu ca să-mi spună cât se simte de balonată şi cât de idiot e iaurtul acela pentru că n-o “rezolvă”. Mă sună ca să-mi spună că pleacă în Togo. Nu e o prietenă de familie dar nici o persoană care să-mi fie indiferentă. Aşa că după ce localizez în minte – undeva în vestul sudului mijlocului Africii – această ţară, o întreb ce naiba caută în Togo? Alegeri nu sunt prea curând, ca să adapteze conceptul de Congo, aşa că unicul motiv pentru care ar alege acest obscur tărâm african ar trebui să fie acela că se mărită cu un – sună bine! – togolez.
“Te măriţi cu un togolez?”, o întreb mândru de firul logicii mele, aşteptând confirmarea.

Nu se mărită cu un togolez ci emigrează în Togo fiindcă a decis că îi place această ţară.
“Cum adică? De ce nu emigrezi în Canada, în Noua Zeelandă, într-o ţară la modă? Ce-o să faci în Togo?”.

Îmi spune că a luat acum o săptămână atlasul, s-a uitat la toate ţările din lume şi s-a oprit la Togo. Pentru că trebuie să emigreze undeva şi pentru că toată viaţa a fost o non-conformistă, a sărit peste australii, germanii şi canade şi s-a oprit la Africa. Pleacă peste o lună, şi-a făcut toate vaccinurile, şi-a găsit legăturile aeriene până la Lomé, a luat legătura cu nuş’ce consul român de prin zonă, şi-a găsit pe net (pe net!!!) un apartament frumuşel în centrul capitalei. Ce-o să facă acolo?

Nimic.

Cum adică… nimic?

Pur şi simplu nimic. S-a săturat de nervii din agenţia de publicitate în care lucrează de peste şapte ani, s-a săturat de mutrele maică-sii care o întreabă din două în două zile când se mărită, s-a săturat de biscuiţii Ûlker, de traficul plin de taximetrişti idioto-misogini şi, în general, vrea să meargă undeva unde toată viaţa să nu mai facă nimic.

Nu mi-am putut stăpâni un surâs, tipa e haioasă şi are mai mulţi neuroni decât s-ar putea crede la prima vedere; la ultima petrecere la care am fost împreună i-a turnat paharul cu şampanie în cap fostului ei prieten numai pentru că acesta îndrăznise să apară cu o blondă aparent mai suculentă decât ea – ok, un motiv suficient de bun, până şi gazda a aplaudat, no mention că toţi erau beţi. Numai că de data asta nu se leagă ceva, lipseşte o verigă în raţionamentul ei. De pildăăăă… “din ce-o să trăieşti?”

Asta nu e o problemă. În Togo poţi să trăieşti cu un dolar timp de o săptămână, chiriile sunt infime, un bax de bere locală costă cât o sută de ursuşi, apa caldă e la discreţie, Oceanul Atlantic la fel, se vorbeşte franceza, pe care ea o cunoaşte de parcă s-ar fi născut în Montmartre, e plin de traficanţi de cocaină, există telefonie mobilă pentru mai bine de 220.000 de oameni, Togo e al patrulea mare exportator de fosfaţi, o să asculte Radio Zephyr (www.zephyr.tg) şi, de fapt care era problema?, a, da, banii!, oricum va avea în cont cei 40.000 de dolari pe care i-a luat pe apartamentul ei de două camere în care locuia împreună cu Tanţa-pisica şi cu Lia-gulia, prima dintre ele – o pisică brunetă, cea de-a doua, mai mult sau mai puţin evident: o gulie mumificată.

I-am urat succes, ne-am schimbat adresele de e-mail şi ne-am promis să ne căutăm, ea pentru a-mi trimite fotografii şi a mă ţine la curent cu zilele în care nu face nimic, eu ca să o informez ce mai e prin ţară, deşi… “îţi zic, n-o să mă mai intereseze” şi am închis, oarecum năuc.

Acum plouă iar eu simt cum apa îmi penetrează în linişte tricoul, deşi mă aflu undeva pe un scaun, în faţa unui computer, ba mai mult, în faţa unui document word pe care tocmai am scris al 834-lea cuvânt despre nimic. Atlasul de lângă mine e deschis la harta Africii. Malawi! Oare Mama Natură trăieşte şi acolo?

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

La tribunal

Eddie — Wed, 10 Mar 2010 16:21:21 +0000

-Eşti acuzat ca ţi-ai omorât soacra cu sânge rece. De ce ai făcut-o?
-Nevastă-mea mi-a zis…
-Cum poţi să spui aşa ceva, soţia ta îşi iubea foarte mult mama!
-Aşa e, da înainte de a pleca, în ziua respectivă, mi-a zis : “Marcele, dacă în timp ce doarme o deranjează vreo muscă, n-o trezi, omoar-o!”

Trimis de Bogdan Frăţilă

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Jurnal tech. Ziua 14: lucruri importante!

Eddie — Tue, 09 Mar 2010 15:23:51 +0000

Uneori mă întreb de ce au fost create reţelele de socializare. Mă întreb retoric, dându-mi răspunsuri dintre cele mai stupide. Unul dintre ele este următorul: reţelele de socializare au fost create pentru ca lumea să socializeze în timp ce stă cu fundul pe scaun şi lucrează în xls-uri care trebuie să dea cu plus. Asta e varianta happy. Varianta sad este că reţelele de socializare au fost făcute pentru oameni care n-au ce face.

Pe 4 februarie 2004, Mark Zuckerberg, un tânăr de 19 ani, a lansat un site pe care l-a denumit iniţial thefacebook.com şi care a avut un succes instantaneu. Şase ani mai târziu, site-ul lui a devenit unul dintre cele mai vizitate obiective web-turistice din lume: peste 400 de milioane de oameni o fac lunar, după un ritual aproape religios. În 2006, Jack Dorsey avea 30 de ani şi a co-creat Twitter, o reţea de micro-blogging care, se estimează, va atinge pe parcursul lui 2010 18 milioane de utilizatori. Nu ştiu ce-au avut cu adevărat în minte Zuckerberg şi Dorsey când au lansat la apă chestiile astea. Nu ştiu dacă vreunul dintre ei s-a gândit că vor fi mii, zeci de mii, sute de mii de useri care le vor folosi progeniturile pentru activităţi precum cele de mai jos:

9.00 a.m. M-am trezit! Bună dimineaţa!

9.03 a.m. Băi, ce nasol e afară! Ninge iar!

9.07 a.m. Pastă de dinţi Colgate. Mmm, Aquafresh era mai bună.

9.09 a.m. Fac caca.

9.11 a.m. Un pahar cu lapte. Minunat!

9.13 a.m. Telefon lu’ Fane. Mergem să ne tundem!

9.14 a.m. Fane nu răspunde

9.15 a.m. Ce viaţă de rahat!

9.16 a.m. Fane e duşmanul meu

9.18 a.m. Mă doare burta, o fi de la lapte?

9.19 a.m. Din nou pe tron.

9.25 a.m. Fane mi-a tras-o!

9.40 a.m. Mi-e foame, mănând un şniţel făcut de mama. Mmm!

…

11.15 a.m. Din trafic. Ce trafic!

11.20 a.m. Sunt blocat în trafic, plângeţi-mi de milă!

11.22 a.m. Uraaaa, a venit un poliţist în intersecţie! Ne mişcăm!

…

13. 47 p.m. Mâncăm la La Mama, cu Fane, Miţa şi Pandele. Bună ciorba asta de burtă!

13.51 p.m. Fane râgâie.

13. 55 p.m. A venit nota de plată!!!

13.56 Am plătit nota.

…

16.20 p.m. Ce zi!

16.22 p.m. Ce zi, băi, ce zi!!!

16.23 p.m. Iar ninge, să nu uit să-mi scot apreschiurile.

16.25 p.m. Blocaj în trafic. O femeie pe trecerea de pietoni.

…

20.23 p.m. Îl sun pe Fane să mâncăm o şaorma!

20.24 p.m. Fane nu răspunde. Eject, Fane!

20.25 p.m. Azi ar fi trebuit să mă tund.

20.33 p.m. Mă uit la televizor.

20.39 p.m. Ah, băi, aţipisem!

20.40 p.m. Ha ha ha! Mh?

…

22.58 p.m. Mă uit la televizor. Bune seminţele astea.

22.59 p.m. Mi-e somn…

…

00.27 a.m. M-am trezit să fac pipi! Noapte bună, România!

Oamenii ăştia ori nu au prieteni, ori nu sunt înţeleşi de nimeni, ori şi-ar ciopli cu mânuţa lor o statuie din bronz pe care ar aşeza-o în Piaţa Revoluţiei (în locul Cuibului din Ţeapă), ori sunt nişte genii neînţelese pentru care domnii Zuckerberg şi Dorsey au devenit zeii la care se ploconesc în culcare şi-n sculare, încingându-le reţelele cu aberaţii. Nu m-am lămurit încă, dar promit să studiez problema cu ochi critic. Ba chiar, filantrop din fire, aş lansa o provocare: vreau să fac un interviu cu un rătăcitor al reţelelor de socializare care are atât de multe lucruri importante de spus. Se oferă cineva? Desigur, nu înainte de a-mi trimite un energy pack în Mafia sau de a-şi termina de cultivat tarlaua cu zambile în Farmville.

Jurnal tech. Ziua 10: demisia Jonathan Schwartz, preşedintele SUN Microsystems, a demisionat. OK, nici o...
Jurnal tech. Ziua 1: nostalgia Acesta e un fel de jurnal tech. În fiecare zi...
Jurnal tech. Ziua 9: şoarecele Tu în ce relaţie eşti cu şoarecele tău? Fii cinstit:...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

The Hurt Oscar

Eddie — Mon, 08 Mar 2010 07:36:34 +0000

Nu mă surprinde că Academia a acordat Oscarul unui film care zguduie prin faptul că nu zguduie pe nimeni. Sau, mă rog, îi zguduie pe cei care se lasă păcăliţi de vai-ce-subiectul lui! Adrenalina detonatorilor de bombe din Irak nu mi-a zbârlit simţurile. Probabil că dacă aş avea un fiu care s-ar ocupa cu aşa ceva acum aş fi în culmea fericirii. Sau a depresiei. În fine, n-aş fi susţinut nici Avatar-ul, cu povestea lui tocită, ci mai degrabă m-aş fi aplecat asupra unui film sensibil şi rupt din viaţa mai apropiată nouă, precum Precious.

Mă consolez însă cu celelalte premii, care de data asta se mulează perfect pe gusturile mele. Jeff Bridges e genial în rolul country-singer-ului puriu din Crazy Heart. Sandra Bullock face cu adevărat rolul vieţii în The Blind Side (un alt film touchy). Mo’Nique nu avea cum să rateze Oscarul pentru “secundar” în Precious, după cum, hehe, Christoph Waltz nu avea cum să nu pună mâna pe premiul similar pentru Inglorious Basterds. Şi peste toate, Oscarul pentru film străin merge la El Secreto de Sus Ojos, o producţie argentiniană de tip policier-romantic pe care o recomand 100%.

The Hurt Locker *** The Hurt Locker e un film mişto. Dacă nu ar...
Nominalizări Oscar 2010. Cine câştigă? Din păcate avem o ediţie a Oscarurilor (7 martie) care...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Rezumat Unirea Urziceni – Steaua 2-2

Eddie — Mon, 08 Mar 2010 07:14:08 +0000

Cu un gol marcat în ultimul minut prin Kapetanos, Steaua scoate un egal la Urziceni. Lupta în fruntea clasamentului devine pasionantă.

Rezumat Dinamo – FC Brasov 0-2. Rezumat FC Timisoara – Unirea Urziceni 1-2 Incredibil dar adevarat: Unirea Urziceni e noua campioana a Romaniei....
Liga Campionilor. Rezumat Unirea Urziceni – Stuttgart 1-1. Rezumat Fiorentina – Liverpool 2-0. Rezumat Rubin Kazan – Inter 1-1 Unirea Urziceni scoate un rezultat onorabil în faţa nemţilor de...
Rezumate: Dinamo – FC Vaslui 4-1, Poli Timisoara – Universitatea Craiova 1-0, Unirea Urziceni – Rapid 1-1, Steaua – Farul 1-1, CFR Cluj – Gloria Bistrita 2-2 Rezumate Liga 1, etapa 24...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

The Hurt Locker ***

Eddie — Thu, 04 Mar 2010 10:21:08 +0000

The Hurt Locker e un film mişto. Dacă nu ar fi tam-tam-ul cu nominalizarea la Oscar şi cu ideea de “marele favorit” aş fi rămas cu o oarecare savoare care s-ar fi continuat în timp până când aş fi dat de un alt film “mişto” cu militari americani prin Irak sau pe unde mama lu’ Obama mai sunt ei trimişi. Aşa însă, mă apucă revolta. Cum văd un film cu soldaţi dezrădăcinaţi, americanii înnebunesc şi îl consideră cel-mai-bun-film-din-lume, indiferent de context. Iar dacă acel context este să fie Oscarul, atunci… să fie!

Kathryn Bigelow e prima femeie din istorie care a primit un premiu BAFTA pentru regie. Aşa, de can-can, e fosta nevastă a lui James Cameron, cu care, ca să vezi!, se bate anul ăsta pentru a-i învinge Avatarul pe scena teatrului Kodak. Bigelow a făcut un film independent care mizează pe ideea unei meserii extrem de periculoase şi, în acelaşi timp, incitante: detonatorul de bombe. În esenţă, despre asta e vorba în The Hurt Locker: o echipă de detonatori de bombe, în Irak, îşi trăieşte tensiunile şi dramele doar pentru a ajunge la limanul uriaşei bucurii care se numeşte “rămânerea în viaţă”. Filmul e un thriller mai degrabă neexplodat, dar suficient de bine lucrat pentru a surprinde psihologia acestor oameni care salvează (sau nu) alţi oameni prin curajul nebunesc-inconştient de care dau dovadă.

Mai departe, însă, emoţia e de scurtă durată. Te gândeşti că aceşti oameni nebuni există şi la Vaslui. Şi, poate, Porumboiu ar fi putut face un film şi despre ei, filmând scene de câte o jumătate de oră în care aceştia să studieze de la distanţă posibilul pericol. Nu mă prind de ce ar trebui să rezoneze The Hurt Locker cu un Oscar. Pentru soldaţi? Pentru dramele (inerente) de pe oricare teatru de luptă? Pentru Jeremy Renner, care face un rol (prea) degajat în mijlocul unor aproape-paralizaţi (pe bună dreptate) de temeri? Ok, pentru toate astea pot spune că e un film mişto. Dar cam atât.

The Hurt Locker. 2008. 131 min. Regia: Kathryn Bigelow. Scenariul: Mark Boal. Cu: Jeremy Renner, Anthony Mackie.

Trailer:

The Hurt Locker Trailer
Încărcat de wallyz75. – Watch feature films and entire TV shows.

The Hurt Oscar Nu mă surprinde că Academia a acordat Oscarul unui film...
Nominalizări Oscar 2010. Cine câştigă? Din păcate avem o ediţie a Oscarurilor (7 martie) care...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Jurnal tech. Ziua 13: televiziunea 3D

Eddie — Thu, 04 Mar 2010 09:16:02 +0000

Ai fost deja la un cinematograf 3D. Ţi-ai pus ochelarii ăia caraghioşi, te-ai lăsat pe spate şi te-ai bucurat, waw-waw!, de cine ştie ce Avatar sau Up!. Dar la ieşirea din sală ai lăsat ochelarii într-o cutie, te-ai dus acasă şi te-ai aruncat în fotoliul din care, fără ochelari, ai deschis televizorul, revenind la 2D-ul cel de toate zilele gândindu-te că ar fi mişto să vezi cum mingea şutată de Bănel îţi trece pe lângă ureche, cum chelia lui Băse prinde rotunjimi nebănuite sau cum, mă scuzaţi, mustaţa lui Guţă ajunge periculos de aproape de cutia ta cu bere.

Samsung aduce la sfârşitul lunii martie în România noile serii LED 7, 8 şi 9, blu-ray player-ul BD-C6900, seriile Plasma 7 şi seriile LCD 7, multe dintre aceste produse fiind distinse cu numeroase premii la CES Las Vegas. Toate produsele Samsung 3D au inclus un procesor 3D compatibil cu mai multe standarde 3D, te levizoarele oferind imagini de o adâncime şi claritate de mare efect.

Televiziunea 3D e mai aproape decât crezi. Deocamdată, au apărut sculele. De pildă, Samsung a lansat săptămâna trecută la Viena primul LCD LED 3d (se citeşte elsidi elidi sriidii, hai că pare un hai-ku în rimă). Televizorul e ca oricare altul (mă rog, are şi d-aia şi d-ailaltă, şi internet, şi wireless şi integrare cu noul app store Samsung, sunt subţiri ca biscuitele pe dungă etc), doar că, atunci (şi dacă) e cazul, te obligă să-ţi pui ochelarii şi să vezi content tridimensional. În fapt, asta e marea problemă: contentul!

Deocamdată, filmele 3D pentru home entertainment le poţi număra pe degetele de la mâini, hai şi câteva de la un picior. Mai mult, televiziunile nu emit în 3D decât cu timiditatea fetelor mari care îndrăznesc să spere la caii albi de sub fundul bombat al prinţilor. Primul canal full 3D este Sky 3D, care a început să emită la 1 ianuarie 2010, în Coreea de Sud. Canalul se bazează pe tehnologia Side by Side, la o rezoluţie de 1920 x 1080 şi are în program emisiuni educative, de animaţie, sport şi documentare. Sky UK a anunţat recent că va da drumul tridimensionalului pentru britanici în aprilie şi va avea content de acelaşi gen, sportul fiind una dintre zonele preferate. Cei care vor dori să vizioneze acest post vor trebui să aibă televizor “3D ready” dar şi “cutiuţa” Sky HD DVR. La noi, ProTV-ul estima anul trecut că în circa 5 ani va trece la emisia în format 3D. Mai îndrăzneţi, cei din TVR tatonează preluarea unor meciuri de la Mondialul sud-african, în format 3D, pe care să le difuzeze în cinematograful IMAX din Cotroceni.

E greu de spus acum dacă 3D-ul va fi un “boom”. Neintegraţi nici măcar în epoca HD, românii îşi vor exhiba probabil snobismul şi îşi vor achiziţiona, de bonton, la preţuri de câteva mii de euro, un televizor 3D. Ca “să fie”. Până la urma… e şi ăsta un fel de “ce va fi, va fi”.

Jurnal tech. Ziua 8: clasica dilemă L-am văzut pe Stephen Colbert la decernarea premiilor Grammy scoţând...
Jurnal tech. Ziua 10: demisia Jonathan Schwartz, preşedintele SUN Microsystems, a demisionat. OK, nici o...
Jurnal tech. Ziua 6: s-a născut iPad Evenimentul Apple a început de câteva minute. Jobs e îmbrăcat...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

FHM Martie: Ilinca Vandici aşezată sub lupă

Eddie — Tue, 02 Mar 2010 12:33:29 +0000

În Martie, FHM ţi-o aduce pe Ilinca Vandici, prezentatoarea show-ului Stele sub lupă, de la Antena 2. Mai puţin platinată dar mai sexy ca niciodată, Ilinca vorbeşte despre limita dintre senzualitate şi pornografie, despre declaraţiile şoc şi despre cum face faţă vedetelor şi vedetismelor de tot felul. Tot în categoria pictoriale o vei găsi pe posesoarea unuia dintre cele mai apetisante şi “la modă” posterioare de peste Ocean: Kim Kardashian. Dar şi pe Pixie Lott, cea care a zdruncinat topurile britanice cu melodia Mama Do.

Delectează-te apoi cu un material despre stand-up comedy şi asortează-l cu dvd-ul inclus în revistă: o jumătate de oră de râs la poantele lui Micuţu şi Bordea, doi dintre cei mai tari comedianţi ai momentului. Citeşte apoi despre conspiraţiile internaţionale şi dezvoltă-ţi în mod constructiv paranoia ce nu te lasă să ai încredere în nimeni. Vezi cum a experimentat FHM budhismul, cu capul şi sprâncenele rase, lămureşte-te cum rezolvi problemele medicale apărute odată cu sexul, află despre cele mai ciudate momente ale Cupei Mondiale de fotbal şi inspiră-te din norocul şi ştiinţa unui excelent jucător de poker care-şi dezvăluie o parte din secrete. Laolaltă cu Lucian Bute, boxerul care nu mai are nevoie de prezentări speciale.

FHM Martie, un festin ce abia aşteaptă să fie devorat!

Corina Caragea în FHM Decembrie PLUS Calendar FHM 2010 O vezi săptămânal la Sţirile ProTV din Sport. Are părul...
Calendar virtual FHM 2010 Pe lângă calendarul de pus pe perete, care poate fi...
Fii noua Covergirl FHM! De cinci ani, FHM caută să aducă o frumoasă necunoscută...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

LV-SV770 Waffle, telefonul în formă de vafă

Eddie — Tue, 02 Mar 2010 11:21:57 +0000

LG Electronics a anunţat un nou terminal mobil, modelul LG-SV770. Handsetul este un slider poreclit şi LG Waffle, deoarece designul lui se aseamănă cu o vafă. SV770 include un display TFT QVGA de 2.4 inci, o cameră de 2 megapixeli, radio FM, Bluetooth, 2 GB memorie NAND Flash, 1 GB SDRAM şi slot pentru carduri microSD.

Bateria terminalului este de 900 mAh, greutate – doar 95 grame si grosime de 13.5 mm.

LG-SV770 va sosi initial pe piata coreana, prin SK Telecom, in 3 variante de culoare: alb, negru si auriu.

Sursa: Rring!

Samsung anunţă telefonul Lucido Samsung a anunţat un nou telefon candybar, pe numele S7220...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.