În perioada asta, în care ziarele de sport găsesc cu greu subiecte, ştirile curg mai degrabă din supoziţii şi şoapte decât din informaţii precise. E o perioadă a zvonurilor, prin urmare o perioadă a incertitudinii mediatice. Cel mai bine citeşti ziarele de sport prin februarie. Atunci încep să se mai clarifice din lucruri, jucătorii puşi pe liber sau cu dor de ducă îşi stabilesc priorităţile şi sumele din noile contracte, Copos pleacă la schi şi nu-i mai auzi gura şi pregătirile de iarnă îşi rumegă finalurile.
Deocamdată, zvonistica dă tonul. Fotbaliştii donează sânge care se va regăsi în fişa de analize iar antrenorii încep să numere turele de stadion. Unii, mai grăbiţi (steliştii), pleacă în ţări mai calde că să-şi înmoaie gleznele. Alţii (dinamoviştii) îşi iau porţia obişnuită de Săftica înainte de porţia obişnuită de Cipru. Şi aşa mai departe. Scenariu care se repetă an de an, în vreme ce în Europa campionatele de sute de milioane de dolari – alea pe care Mitică-de-la-Ligă nu le va avea niciodată – se derulează în continuare pentru că fotbalul a devenit de mult (la alţii) un joc civilizat care se poate practica şi iarna. Dar aşa cum “ăia” ştiu să-şi cureţe imediat autostrăzile de zăpadă, noi ştim cel mai bine să mergem cu echipele în cantonamente. Şi să comentăm zvonurile. O diferenţă de stil.
Melcu' cleios
January 10, 2008Cel mai nasol lucru care se poate intampla in audiovizualul romanesc e sa ramana si fara…zvonuri. Atunci le creeaza cu nonsalanta, dar e tipic romanesc sa faca din rahat – bici, si sa mai si pocneasca, vezi exemplul viermelui ala mic cu televiziunea lui de debara.