Am avut o discuţie interesantă cu Zully (pe care, paranteză, o enervează Californication, haha!), Bogdan Hrib şi Andreea Manea de la Editura Tritonic, plus Diana de la noi de la marketing. Zully pregăteşte a doua ei carte, dar despre asta avem timp să vorbim, pentru că ne parteneriem, în mod frumos, fhm-istic şi firesc (erotism literar).
Bogdan spunea – iar eu îl susţineam – că unul dintre primele lucruri care trebuie să strălucească la o carte, dacă nu chiar primul, este coperta. Cu tot ceea ce ţine de ea: poză, tehnoredactare, font, culori, briz-brizuri, plus titlu – cuvintele din titlul unei cărţi joacă un rol important în succesul ei de piaţă. Americanii au liste cu câteva sute de cuvinte-cheie care n-ar trebui să lipsească din titlul unei cărţi. Perfect de acord (şi uite aici 7 lucruri prin care titlul unei cărţi îţi poate aduce cititorii de guler). Pe de altă parte, Diana s-a declarat de modă veche: ea nu dă importanţă coperţii ci conţinutului cărţii în sine. I-am spus că, măcar subconştient o face. Şi şi-a amintit apoi că, una dintre cărţile ei favorite din anii 90, Zorba Grecul, avea pe copertă un tablou de El Greco.
Marketingul cărţii este un subiect pe marginea căruia voi reveni. Întrebarea pe care o pun (şi care se va regăsi într-un poll pe sidebar-ul site-ului) este care e primul element pe care oamenii îl iau în considerare atunci când cumpără o carte. Mai exact: intri într-o librărie şi vrei să cumperi o carte, fără ca, înainte de a intra, să ai în minte un titlu sau un autor anume. Ce alegi şi care sunt “principiile” după care te ghidezi?
Alegi după copertă?
Alegi după ce scrie pe coperta 4?
Alegi după editură? După autor, despre care îţi aminteşti brusc că ai auzit “pe undeva”, “ceva”?
Alegi după preţ?
Deşi piaţa cărţii în România este, încă, în (re)aşezare, deşi tirajele sunt îngrozitor de mici (1000? 2000? 3000 deja e un tiraj fabulos), deşi scriitorii români pe care nu-i cheamă Cărtărescu, câştigă puţin şi cu picătura, chiar dacă unii sunt buni (buni, mă frate!) cred în continuare că “se citeşte”. Că se cumpără carţi. Că războiul declanşat de “agresorul” Internet nu a fost acontat de acesta. Cel puţin nu în privinţa cărţii. Şi nici nu va fi foarte curând.
Dacă Lupşa a ales să facă un blog în care şi-a propus să scrie în fiecare zi, jumătate de oră, ca exerciţiu, mă bate gândul să fac unul în care să propun tuturor să citească în fiecare zi, jumătate de oră, o carte. Apoi să scrie despre ce au citit, nu contează ce. Fie şi trei rânduri, dar să scrie lectura aproape auto-impusă din ziua respectivă sau din cea precedentă. Mă gândesc să fac asta. Şi poate chiar o voi face.
Melcu' cleios
January 14, 2008Eu aleg cartile dupa autor. Ma refer la literatura. Pe cele tehnice le aleg dupa titlu, apoi dupa cuprins si dupa ce le rasfoiesc sau dupa recomandari/referinte din alte carti.
In ziua in care va exista un device simplu care sa semene cu o carte si care sa se poata citi precum o carte, a carui baterie sa tina macar cat citesti acea carte – atunci va fi sfarsitul printulu. Cred eu, cu mintea mea de melc.
Eddie
January 14, 2008A aparut acel device: se vinde pe Amazon, doar in America (si culmea: momentan nu au in stoc!). Deocamdata e foarte scump si destul de limitat. Se numeste Kindle si voi scrie despre el indata ce-l voi avea… in mina.
puck
January 15, 2008Nu e asa de scump device-ul, au 2 prietene de ale mele. bine, nu cel de pe amazon.
Eu recunosc ca stramb din nas la coperte aiurea dar daca vreau cartea, o cumpar. Intr-o librarie merg intai la standul editurilor preferate, unde caut mai intai autorii sau titlurile despre care stiu ceva. Daca vreau ceva complet nou, citesc fraza de inceput si, daca ma prinde, ma mai uit putin prin carte, ma uit si la pret si.. aia e. Rar ma iau dupa textul de prezentare, stiu ca e reclama.
Am intrat in afara tarii intr-o librarie unde cartile erau aranjate in ordine alfabetica. Normal ca incepeam cu autorii cunoscuti, apoi, ma uitam la titlul de pe cotoare. daca imi mai placea si coperta…
Oricum, mie nu prea imi plac cele de la noi, nu stiu ce le lipseste. Poate indrazneala.
Daca imi comand o carte de pe net, recunosc ca ma atrage si designul.
In concluzie, trebuie sa fie cate ceva din toate. Vreau sa imi incante si ochii, nu numai mintea.
Eddie
January 15, 2008La ce te referi cind spui “indrazneala”? Sau poate te referi la faptul ca designerii de coperta de carte nu sunt suficient de buni pentru asta?
puck
January 15, 2008Din comentariul meu anterior se vede ca la ora aia ar fi trebuit sa dorm de mult. Pfuuu. Ma rog, sper ca s-a inteles ideea.
Eu vreau coperte mai inspirate, mai curajoase, care să mi se lipeasca de retina, sunt satula de fotografii pe fond negru, de poze lipite si gata, vreau sa simt o mana de artist in spatele mouse-ului:):
1307
January 15, 2008or fi barbatii vizuali cat cuprinde, da’ prosti nu-s.
pt mine e important sumarul facut pe coperta 4. “Strugurii” lu’ Zully nu au o coperta foarte reusita, dar ce am citit pe spatele cartii m-a cucerit imediat. am cumparat cartea, am devorat-o si acum as mai savura-o din nou.
mirosul e iarasi foarte important. ma refer la cartile vechi. astea iti dau satisfactia de a tine in mana un produs cultural. e vorba aici si de valoarea pe care o au lucrurile vechi.
o carte cu scris mic o refuz din start pt ca nu vreau sa-mi obosesc ochii.
titlul este mult mai important decat coperta sau orice alt element vizual pt ca el te atrage in primul rand. dintr-un raft de carti o aleg pe cea cu cel mai placut titlu, chiar daca nu cunosc autorul.
cum nici femeia cu care te insori nu o alegi dupa haine, nici cartea nu o alegi dupa coperta ci dupa cum arata ea dezbracata de toate cele. daca e buna, imi face placere si ne intelegem unu’ pe altu’, o citesc. daca nu, adio sau cu alta ocazie.
Eddie
January 15, 200813, foarte de acord cu tine in privinta copertei 4! E foarte importanta – aproape decisiva. Si eu ma uit cu atentie pe ea.
Strugurii lui Zully au avut o poza de coperta reusita. Din pacate tiparul si calitatea cartonului au fost proaste, astfel ca o coperta buna s-a… ratat. Si inca ceva, ce ii spuneam si ei zilele astea: verdele nu e o culoare care “vinde”. De fapt, e cea mai proasta culoare pentru print.
1307
January 16, 2008sa stii ca ai dreptate cu coperta “Strugurilor”. gagica de pe ea e tare frumoasa, dar verdele ala e tare aiurea. insa, chiar si in aceste conditii, cartea s-a vandut foarte bine si asta conteaza!
Eddie
January 16, 2008Pai s-a vindut si se vinde, fiindca Zully e o scriitoare foarte buna iar Tritonicul a si promovat-o foarte bine. Adica… bravo ambelor parti!
Jen
January 17, 2008device-ul de care zice puck e cam la jumate din pretul kindle-ului (si, pentru curiosi, e aici: http://www.ebookwise.com) si nu seamana prea mult cu el ca tehnologie. bateria tine in jur de 10 ore (sau chiar mai mult, in functie de setarile de luminozitate si contrast) – ajunge sa citesti o carte, nu? eu am citit si 2 carti fara sa il incarc.
mie coperta lui zully imi place foarte mult, chiar si asa verde 😀 copertele de la cartile noastre sunt din ce in ce mai bune… mie nu imi plac alea de la polirom (stilul asta: http://www.polirom.ro/_images/carti_normale/memorialulminastirii.jpg), dar vad ca au inceput sa schimbe designul.
Eddie
January 17, 2008Jen, as fi curios sa stiu daca iti place sa citesti mai degraba pe un asemenea device decit pe o carte adevarata. Eu unul, nu (prea) as putea. 🙂
Jen
January 17, 2008pai… sincer, mi-e cam egal. cartea are avantajul ca (in general) arata mai bine. coperta, hartie, chestii de-astea (desi, for the record, prefer o carte cu hartie mai galbena si mai ieftina, decat o carte pe hartie alba si mai scumpa). pe reader pot sa citesc carti pe care nu le gasesc aici. motivele principale pentru care mi l-am cumparat au fost:
a) sa pot sa citesc ‘mobil’ e-books (am citit si pe calculator, mult, dar eram obligata sa citesc numai acasa, si de cand cu internetul eram tot timpul distrasa)
b) sa nu trebuiasca sa car teancul de carti dupa mine in excursii (daca nu am ocupatie citesc o carte in 2 zile, si sa ma plimb cu 3-4 carti in bagaje nu e comod… ultima oara am reusit sa citesc 12 carti in 13 zile – stat in autocar MULTE ore pe zi si nimic altceva de facut)
in ultima vreme cumpar foarte putine carti, si doar daca sunt destul de convinsa ca o sa imi placa (recenzii, recomandari, deja citite etc.) sunt cateva carti pe care nu le-as da vreodata pe varianta electronica (pentru ca au ilustratii foarte foarte misto), in rest… nu prea conteaza. singurul dezavantaj al readerului, care chiar ma deranjeaza, e faptul ca trebuie sa il conectezi la calculator, sa convertesti e-books in formatul pe care il citeste el… chestie care dureaza.
ok, hai ca m-am lungit prea mult. pe scurt, cartile de care pot face rost usor in varianta copac mort le citesc asa. cartile de care nu (ori nu se gasesc, ori se gasesc doar traduse [din engleza]) – pe reader. in ultimele cateva luni am citit numai carti pe hartie, incerc sa fac muntele ‘de citit’ sa scada 😀
Corwin
January 17, 2008Am cazut la final de discutie (ca sa zic asa), dar… Esentialul este ca editorul trebuie sa-si respecte cititorul. Si prin asta inteleg tot – si includ aici si o coperta care sa atraga. In general citesc via recomandari / descoperiri intamplatoare / ma invart in aceleasi genuri sau am momente in care vreau sa incerc ceva absolut nou si apuc ceva la intamplare. Dar intotdeauna apreciez o carte care stie sa se vanda.
Din nefericire in Romania, sunt foarte putine carti care-si respecta cititorii (coperti infecte, fonturi alese fara nici un fel de grija, hartie de proasta calitate, modul in care sunt legate cartile pare luat din secolul 18, etc. – si totul la preturi cat se poate de occidentale!). Dar apar din ce in ce mai multe dovezi ca editurile si-au dat seama ca oricat de bune ar fi paginile unei carti, trebuie sa atragi cumva intr-o librarie cu mii de titluri (noile volume cartonate de la Polirom arata superb, volume de la Humanitas, etc.)
Cat despre discutia referitoare la ebooks. Citesc in format electronic de ani buni. Nu am un device dedicat ci folosesc un PDA care este in acelasi timp telefon, GPS, mp3 player, etc. Dar mi-ar fi imposibil sa folosesc un ebook reader daca nu as citi in engleza. Sunt un fan cat se poate de mare al cartilor “reale”, dar ebook-urile au atat de multe avantaje incat sunt sigur ca sunt viitorul. Si ca orice viitor, in Romania o sa ajunga mai greu… cu 50-100 de ani intarziere (probabil).
Mi-a placut foarte mult un articol pe tema cartilor electronice in care autorul sublinia faptul ca se va indragosti intr-un final de un e-book reader facut cum trebuie. Dar preciza ca este o problema pe care ebook readerele nu o sa poata sa o depaseasca vreodata – sa imite placerea intoarcerii unei pagini, a senzatiei pe care ti-o da un volum din care stii cat mai ai de citit… (ufff… m-am lungit…)
Eddie
January 17, 2008E foarte interesant ca cititi carti in format electronic – nu pot decit sa ma bucur si sa incerc experienta la rindul meu, fiindca desi sint gadget-addicted m-am ferit pina acum de acest gen de device tocmai din motivele pe care le spune autorul din articolul lui Corwin: placerea intoarcerii unei pagini nu se compara cu cea a apasarii unui buton sau a miscarii unei rotite… 🙂
Si da, editurile de la noi incep sa “miste” bine la capitolul coperti (coperte – la fel de corect) insa inca mai e de studiat. Fiindca trebuie sa apara designerii de carte sau, mai exact, art-directorii sa se concentreze mai mult si pe acest aspect.
Mara
January 18, 2008Depinde.
Deseori vad un titlu care ma cucereste din prima, moment in care nu-mi mai pasa cine ce cum. Daca e si ieftina, o iau.
In general am in cap o lista de vreo 200-300 de carti pe care planuiesc sa le citesc candva, deci sunt sanse mici sa ajung la o biblioteca/librarie/anticariat/schimb de carti si sa nu gasesc titluri cunoscute.
Coperta conteaza mai mult cand e negativ, imho. Ma simt foarte prost cand citesc carti cu coperti…erm. sa dau mai bine exemple. (n-am gasit pe unele pe net, deci am luat din biblioteca. pare rau de miscare, era lumina proasta).
Uite, ambele carti mi se pare ca au coperti naspa. Totusi, cea din dreapta e mai ok(e cat-de-cat simpla, maia les ca in poza nu se vede ca straluceste numele autostului). Cea din stanga urla “KITSCH” sau “e un pseudonim de-al sandrei brown”): http://tinyurl.com/2oanvp .
Cea din stanga de aici la fel, imi inspira Sandra Brown, pe cand cea din dreapta e ceea ce numesc eu “o coperta faina”: http://tinyurl.com/3262as , pe cand in cazul asta e irelevanta coperta(desi as tinde spre cea din stanga ca arata mai fain): http://tinyurl.com/2rcuvd
inca un factor important e marimea cartii in sine, nu neaparat a romanului. marimea ideala a unei carti este sa fie destul de mica incat sa intre intr-o geanta(cam 20 in lungime si 10-12 in latime), dar destul de mare cat sa-mi intre in palma. deci peste 18 lungime si 10ele in latime. daca e mai mica mi se pare greu sa o rasfoiesc, daca e prea mare e grea/nu o pot tine in geanta, deci mici sanse s-o citesc prea repede… Totusi, observ o tendinta de a face cartile cat mai mici(LxL), astfel facandu-le si extrem de groase. mi se pare greu de citit si obositoare, plus ca trebuie sa rasfoiesc des si ma cam enerveaza.
Iubesc copertile din seria “raftul Denisei” si “cartea de pe noptiera”, in schimb. E o placere sa te uiti la ele:).
v
January 18, 2008ce inseamna ‘hirtie de calitate proasta’? cumva hirtie reciclata? ca eu imi doresc ca 90% dintre carti sa fie pe hirtie reciclata. dar, na, cumparatorul mai trebuie si educat intr-acolo. or, editorii nostri de-abia daca au corectori.
pe mine ma poate atrage o carte prin titlu, prin coperte, prin aspectul general, dar astea nu au cuvintul hotaritor la mine. textul de pe coperta a patra e adesea hotaritor. (nu pun in discutie cartile despre care stiu deja, dupa care ma duc ‘la pont’ sau doar cu curiozitatea băţ. 🙂
michael
January 18, 2008am vazut carti pe care iti venea sa le maninci de frumoase ce erau (asa e expresia…). bucuria de a tine in mina o asemenea carte, de a o avea in biblioteca, de a sti ca oricind poti s-o mingi, s-o privesti, s-o mirosi… nu se compara cu nimic.
cind intru intr-o librarie ori stiu exact ce caut, ori intru doar asa, sa vad ce a mai aparut nou. si ma lipesc de ultima carte a autorului x (pe care-l iubesc) si despre care nu stiam ca a aparut, ma poate atrage o coperta frumoasa… si mai e si ideea aia a descoperirii unui autor sau a unei carti. a merge doar la sigur te priveaza de bucuria descoperirii unor autori noi. ca, pina la urma, e mare bucuria achizitionarii unei carti de debut – mai ales peste citiva ani, cind autorul e deja celebru. recunosc ca acum e din ce in ce mai greu, pentru ca revistele literare nu prea mai publica literatura, nu mai ai de unde afla ca a mai aparut un autor care promite etc. e din ce in ce mai greu sa ai in biblioteca toate cartile unui autor care iti place si a carui prima carte ai ratat-o pentru ca nu s-a vorbit suficient de ea,autorul fiind, la vremea aceea, doar un debutant pe care criticii nu l-au luat in brate doar pentruca n-a debutat la o editura care stie sa-i promoveze autorii.
coperta 4? da, te poate face sa rasfoiesti cartea… inceputul, sfirsitul… la fel de importante.
Eddie
January 18, 2008Michael – perfect de acord si intram intr-o discutie pe care o voi deschide curind tot aici: promovarea scriitorilor de talent de catre edituri – ce ar trebui sa presupuna asta. Un subiect pe care, chiar de pe margine fiind (inca, nu mult), ma doare de ani buni.
V – textul de pe pagina a 4-a, am mai spus, este extrem de important.
aron biro
January 18, 2008Primul criteriu sunt recenziile cartii. Nu conteaza autorul, poate fi bun si sa aiba o carte proasta sau vreo rarities obscura cu tot felu de gunoaie pe care nu vroia sa i le publice nimeni inainte sa aiba un nume. Sau poate fi un autor de care n-am auzit in veci si brusc sa devin curios de el din pricina unei recenzii.
Al doilea criteriu e daca e traductibil in romaneste in mod rezonabil sau nu. In functie de asta aleg daca iau editia romaneasca sau mai astept si sap dupa una in engleza. Daca e in alte limbi, atunci merg pe romaneste ca nu ma tzine.
Al treilea criteriu e forma, coperta, calitatea hartiei si lizibilitatea fontului si daca e editzie ilustrata sau ba. Cartea tre sa fie ergonomica la citit, placuta la tzinut in mana si la mirosit. Kestii pe care ebookurile si fisierele pdf n-o sa le aiba niciodata. Si nu vad de ce cumparatorul ar trebui educat in a cumpara hartie de calitate proasta doar pt ca e reciclata. Dar, desigur, e posibil si ca hartia reciclata sa arate bine.
Textul de pe pagina 4… il ignor complet.
Nu citesc niciodata cartzi in format electronic, mi se pare ca incurajeaza Attention Deficit Syndrome si transforma cititul in cautare de cuvinte cheie. Cunosc cazuri de persoane care citesc un ebook din 2 in 2 paragrafe si cand incep sa nu mai priceapa de unde a aparut un personaj, dau dupa el un search sa gaseasca paragraful esentzial care le-a scapat.
Corwin
January 18, 2008@v – cand spun hartie de proasta calitate, nu spun sub nici o forma hartie reciclata. Pur si simplu este vorba de hartie proasta 🙂
@aron biro – lasand la o parte PDA-urile care au ecran mic si nu se compara direct cu o carte, mi se pare improbabil ca o pagina fiindca este afisata folosind electronic-ink (in loc de cerneala) sa aiba un alt efect asupra cititorului. Daca o sa vezi un Sony Reader (de exemplu) si-l pui langa o pagina normal dintr-o carte o sa fii total suprins 🙂 Pe de alta parte, probabil ca depinde si de cititor…
@eddie – referitor la textul de pe pagina 4… Eu am o dorinta. Editurile sa-l oblige pe scriitor sa si-l compuna singur 🙂 Pentru ca sunt unele povesti de coperta 4 geniale, la carti infecte 🙂 Poate Aron Biro are dreptate cu coperta 4, dar totusi eu nu pot sa ma abtin sa nu ma uit si la ea 🙂
v
January 18, 2008(da, hirtia de calitate proasta poate arata bine, nu e nevoie sa ai senzatia ca pui mina pe gunoi. totusi.
pe de alta parte, eu nu suport cartile tiparite pe hirtie buna, alba, frumoasa, dar semi-transparenta, astfel incit se intrezareste printre rinduri tiparul de pe verso. pe aste anu le cumpar orice-ar fi.)
Cavalary
January 18, 2008Poate sa arate bine hartia reciclata (oricum gradul de reciclabilitate al hartiei e de 30-40% in cele mai bune conditii). De fapt cand vedeti “hartie reciclata” cu bucatele de lemn sau alte astfel de gunoaie inserate in ea, alea nu-s un rezultat normal al reciclarii, ci tind sa fie inserate pt. a arata mai “autentica” or some other shit like that.
Dar, da, prefer de departe o carte cu paginile mai ingalbenite (a se intelege ingalbenite de timp, nu patate) si care miroase a… carte veche. Cand vad un hardcover cu hartie foarte alba si tus foarte negru, de stiu ca o sa-mi ramana amprentele pe fiecare pagina, mai ales daca se intampla sa ating si textul cand tin cartea in mana, parca nici nu-mi vine s-o citesc…
v
January 18, 2008@Eddie: pai, da, este extrem de important, dar nenorocirea e ca la noi multi dintre cei care fac ‘texte-de-coperta-a-patra’ sint complet pe dinafara subiectului. daca ma luam dupa bazaconiile de pe coperta a patra nici pina in ziua de azi nu citeam ‘viata lui pi’… 😆
Jen
January 18, 2008eu mi-am ales cateva carti dupa coperta 4 si mi-am cam luat teapa (aia care facusera blurb-ul se pricepeau…), asa ca nu mai cumpar nimic pana nu citesc cateva recenzii si pareri ale unor persoane ale carora gusturi seamana cu ale mele.
Cavalary
January 20, 2008Acum serios vorbind, ce-ai putea spune legat de Viata lui Pi? Stilul in care e scrisa o scoate in evidenta, nu povestea, si sa spui ca-i scrisa bine… Pfft, asta spun toti…
v
January 20, 2008“ce-ai putea spune legat de viata lui pi”? de pilda, ceva legat chiar… de viata lui pi.
ca, raminind la exemplul cu viata lui pi, pe coperta a patra scrie, citez, “Pi împrumută de la Şeherezada arta povestirii pentru a i se face util tigrului, după ce acesta îi înfulecă pe ceilalţi pasageri din barcă”…
de unde rezulta ca autorul textului cu pricina a citit cu totul alta carte. pe mine ideea unuia care se plimba cu barca si-i insira unui tigru povesti inlantuite nu m-a atras deloc, drept sa-ti spun. noroc ca nu exista asa ceva in carte 😀
v
January 20, 2008tot ontopic:
la cartile scumpe nu ma arunc niciodata decit daca stiu care-i treaba cu ele si imi pare ca nu dau banii de pomana. n-am sa dau niciodata 60 de lei pe un hardcover al cuiva despre care n-am auzit (mai) nimic. corolarul: despre cartile scumpe, editura trebuie sa aiba grija sa faca vorbire adecvata.
Eddie
January 20, 2008Îmi amintesc că am cumpărat Viaţa lui Pi fiindcă auzisem despre ea că e cool. uitându-mă acum (la vreo 4 ani de la lectura ei) pe coperta 4 constat că descrierea e complet banală. Urmează firul poveştii şi nimic mai mult. Cu toate aceste, dincolo de celelalte lucruri pe care le “ascunde” cartea, povestea în sine e suficient de tentantă ca să te facă să o cumperi. Un puşti într-o barcă cu un tigru, în mijlocul Pacificului. Come on, Yann Martel had a point! 🙂
Ideea lui Corwin despre textele de pe coperta 4 mi se pare foarte ok: autorii să-şi scrie textul. Dar ce te faci dacă autorul e străin? Rezultă o traducere de pe coperta ediţiei originale sau un text scris după ureche de un redactor al editurii… Unele sunt bune, altele complet aiurea.
Jen
January 20, 2008sau daca saracul autor e mort….
zully
January 21, 2008tipa de pe coperta strugurilor nu e chiar asa de faina in realitate, ba chiar merge spre freacky, si nu sint rautacioasa, domnilor, fotograful in schimb este excelent si stie ce anume sa scoata in evidenta.
ca sa fiu on topic, imi aleg cartile in functie de autor sau de recomandarile prietenilor. ei stiu destul de bine ce mi se potriveste. basca am prieteni din zona editoriala care chiar au idee despre ce recomanda. nu-mi permit sa pierd timpul citind aiurea, merg lejer pe mina lor.