Pacoland (6) – Respiro

CAPITOLUL 6

RESPIRO

File din jurnalul Prietenului Imaginar

Paco c’est moi! Nu, nu, o iau razna. Lisamona c’est moi! Nu nu! Emma c’est moi! Nuuuu! De cand îmi tot spun că am o nevoie de vacanţă. Ce poate fi mai uşor decât să le dau cu tifla la toţi şi să plec din oraşul ăsta care devine mai real pentru mine decât ar trebui.
Nu, nu pot veni de câte ori aveţi nevoie de mine. Uite, mi-am agăţat şi pancarta de gât: Nu deranjaţi! Sunt convalescent. Mă curăţ de voi.
Uneori oamenii aştia au darul de a turna de toate în mine ca într-un recipient de sticlă: frustrări, temeri, scrum, confetti, exclamaţii, mirări. Şi apoi lipesc liniştiti abţibilduri cu mesaje pacifiste. Nu sunt consilierul lor pe probleme de imagine, nici psihologul şi nici vecina de la parter.

Sunt Prietenul Imaginar cu o uşoară nevroză. Din cauza oraşului ăsta împărţit în două şi a celor care aleargă acum în cele două direcţii opuse, nu mai am timp nici măcar să mă joc cu un copil. Am să uit să fac feţe feţe. Am să uit cum e să sar până în tavan şi să ne facem împreună cucuie. De aia îmi e mie simpatic Raco. Numai el mai apreciază aşa minunăţie de dexteritate. Ştiu, mi-ar fi atât de uşor să ii ajut să îl găsească şi toată nebunia asta s-ar opri. O simpla materializare şi gata.

Şi mai sunt şi vocile, zvonurile, nu prea mai dorm în ultimul timp. Am insomnii acolo suspendat în pereţi.

Voi pleca pe o insulă, mă voi lăfăi pe nisipul fierbinte sub soarele lămâie. Din când în când îmi voi uda tălpile în marea atât de albastră încât 2 zile voi curaţa petele ca de cerneală de pe mine.

Şi apoi vă voi trimite o vedere să nu mă uitaţi chiar de tot acolo în Marele Oraş.