Starul care ne va călca gazonul în luna iulie, despre revoluţia în iubire, pasiunea pentru design şi telefoanele mobile.
¤ Descrie un pic conceptul acesta de „love revolution” care se regăseşte şi în titlul noului tău album.
Am crescut într-o familie care avea o atitudine extrem de pozitivă, cu insuflarea credinţei în Dumnezeu şi în iubire.Aceste lucruri m-au influenţat – chiar şi numele primului meu album, din 1989, a fost Let Love Rule, ceea ce spune multe. Dacă asculţi toate piesele mele există un mesaj comun: iubirea. Noul album nu face excepţie: dacă noua generaţie nu începe să se mişte într-o direcţie mult mai pozitivă… nu ştiu ce se va întâmpla.
¤ Care e sensul „revoluţiei” din titlul noului tău album?
E despre cum îţi trăieşti viaţa, despre cum te reprezinţi pe tine însuţi, ce fel de energie ai – pozitivă sau negativă. Tu ai puterea de a trăi cum vrei, să trăieşti în mod pozitiv şi să simţi asta sau, dimpotrivă. Revoluţia trebuie pornită din interiorul fiecăruia.
¤ Nu e nici o referire la revoluţie în sens social sau politic? Cum vezi revoluţia în relaţie cu capitalismul?
O, e mult de vorbit despre asta. Capitalismul, atunci când îşi atinge ţintele, devine nociv atât pentru oameni cât şi pentru întreaga planetă. Şi atunci trebuie să intervină ceva care să oprească lucrurile ce tind să o ia razna. Companiile guvernează guvernele şi au un sigur scop: să facă bani, călcând totul în picioare. Lucru care distruge lumea. Dar ei continuă să o facă, de parcă n-ar avea copii sau nepoţi. Contează doar „acum” şi „cât de mult”. Trebuie să începem să vedem cu toţii întregul tablou şi nu doar tabloul personal.
¤ Criticii apreciază noul album mult mai tare ca ultimele două.
Pentru mine, fiecare album are valoarea lui. De pildă, Baptism, cel dinainte – de fiecare dată când îl ascult mi se pare foarte bun. Este un album foarte introspectiv, în care plonjez în propria mea viaţă. Cine sunt, de ce fac asta… Se pare că lumea nu l-a înţeles ca atare. Nu ştiu de ce. Eu cred că a fost mai bun ca multe altele.
¤ Crezi că primul tău album rămâne şi cel mai bun?
Întotdeauna există o poveste de dragoste legată de primul album. Pentru că e primul. Nu avusesem nici un contract înainte, l-am făcut cu propriile forţe… este un album excepţional, evident. E ca primul sărut sau ca prima iubire. Dar dacă e să mă uit la toate albumele, în fiecare există ceva care continuă să-mi placă.
¤ Cum vezi diferenţele legate de dragoste pentru un bărbat aflat la 20 de ani faţă de momentul în care ajunge la 40 de ani?
Nu m-am gândit. Sigur, văd lucrurile în mod diferit acum: sunt mult mai calm, mult mai relaxat, am rezolvat multe dintre complexe. Dar cred că mesajul trebuie să fie acelaşi. Ba chiar mai puternic ca în urmă cu 20 de ani.
¤ Eşti religios?
Cred în Dumnezeu dar mai cred că pentru a fi cu adevărat religios trebuie să şi practici treaba asta zi de zi.
¤ Ce părere ai despre contentul muzical pe telefoanele mobile?
În condiţiile în care vânzările din industria muzicală sunt în mare scădere, telefonul mobil e un mijloc foarte important prin care artiştii îşi pot promova muzica şi a o oferi oamenilor din întreaga lume.
¤ De ce ai ales SonyEricsson?
Păi, ne-am întâlnit, am discutat şi… a mers. Oamenii sunt drăguţi, am posibilitatea să fiu creativ şi aşa mai departe.
¤ Asculţi muzică la mobil?
Sigur! Mai ales când sunt în autocar sau în tren, pe drumurile din timpul turneului de regulă. Sau când fac jogging. Pui căştile şi way to go! Aşa cum ascultam viniluri sau benzi de magnetofon, acum ascult muzică pe mobil.
¤ Dacă tot vorbim de telefoane mobile: care e numărul de telefon pe care îl apelezi cel mai des?
E cel al fiicei mele, Zoe. Are 19 ani şi încearcă să devină actriţă. O încurajez să facă ceea ce-i place şi se pare că actoria e pasiunea ei. A jucat în câteva filme – la început roluri secundare, căci acesta e mersul – o iei de jos. Pentru ea scopul imediat nu e să ajungă o mare vedetă ci să-şi folosească talentul cât mai bine. Şi ce mă bucur e că îi stă capul la aşa ceva.
¤ Cine e Lenny Kravitz, de fapt, dincolo de ceea ce scrie mass-media despre el?
Sunt un muzician, sunt persoana care sunt şi nu vreau să devin altcineva. Dacă ai sta lângă mine zi de zi ai vedea că trăiesc o cu totul altă viaţă decât şi-ar imagina cineva că trăieşte un rocker. Mă duc la filme, mă duc la spectacole, duc o viaţă simplă şi frumoasă, împreună cu familia şi prietenii apropiaţi. Nimic complicat: în Bahamas – locuiesc într-o rulotă şi am un hamac. În Brazilia am o fermă şi de câte ori ajung acolo muncesc ca un fermier. Dar dacă eşti persoană publică, mass-media te transformă imediat în ceea ce nu eşti. Există foarte multă informaţie greşită.
¤ Ai o firmă de design şi eşti foarte implicat în această zonă. Care perioadă a istoriei designului ţi-e cea mai dragă?
Îmi plac multe. Aşa cum în muzică sunt foarte ataşat de ceea ce s-a întâmplat în anii 60-70, la fel se întâmplă şi cu designul – există un boom retro în momentul ăsta, oamenii plătesc mii şi mii de dolari pentru lucruri ce ţin de acea perioadă. Mie-mi place să amestec lucrurile clasice cu cele din anii 70.
¤ Ai de gând să acorzi mai mult timp designului?
Da, chiar vreau. Am deschis un nou birou în New York şi ne vom implica în lucruri de design legate de hoteluri sau cluburi. Suntem deschişi la afaceri în această zonă şi îmi place să fac asta la fel de mult cum îmi place să fac muzică.
¤ Vei mai scrie piese pentru cineva faimos aşa cum ai făcut înainte cu Madonna, de pildă? (Justify my love, unul dintre hiturile Madonnei, a fost scris de Lenny n.a.)
Da, deîndată ce voi avea mai mult timp. Construiesc un studiou nou în Brazilia, la acea fermă, şi aş vrea să pot sta acolo un an sau doi timp în care să scriu melodii. Dar e atât de mult de lucru cu aceste turnee încât…
¤ Ţii legătura cu Madonna?
Sigur, abia ce ne-am întâlnit în Paris.
¤ Ai vrea să joci în fime? Ştiu că mama ta a fost actriţă…
Da! Chiar am jucat un rol mic într-un film care va avea premiera anul acesta. Se numeşte Push şi e regizat şi produs de Lee Daniels, cel care a produs Monster‘s Ball. Joc un doctor care are ca pacientă o tipă din Harlem cu o mulţime de probleme. E o poveste foarte sumbră.
¤ Ţi-a plăcut?
Da, foarte mult. Mult timp de pierdut la filmări, dar altfel a fost ok. Când eram mai tânăr mergeam la foarte multe filme, din cauza mamei, aşa că am „microbul”.
¤ În iulie vii în România. Ai un mesaj pentru fanii tăi?
Pentru mine fiecare concert e diferit. Veţi vedea un concert de rock pur, fără ecrane, dansatori, coregrafii sau mişcări de scenă. Dar abia aştept, promit o seară care o să vă placă.
Lenny Kravitz concertează în Bucureşti pe 26 iulie, pe Stadionul Cotroceni.
DeMaio
July 28, 2008Ei, ei, ei, se pare că la ora la care a dat interviul ştia în ce ţară se află. Pe scenă, beat sau drogat, a uitat, sărăcuţul de el…
Eddie
July 28, 2008Mai important e daca ai fost multumit sau nu de concert. Nu mi se pare de blamat asta cu incurcatul locatiei. Cind faci un turneu in care in fiecare zi esti in alta parte e posibil sa mai incurci.
DeMaio
July 28, 2008@Eddie – Da, şi ajungem la o lungă listă de încurcături asemănătoare, numai aici, la noi. Mă întreb, ăia de la Metallica de ce or fi ştiut unde sunt? Sunt mai odihniţi? Bagă în venă ceva mai puţin? Tăcere. Oricum, bine că a trecut pe aici, aşa cum a fost 🙂
Eddie
July 28, 2008Aia nu erau in turneu, erau la festival. 🙂 Ma rog, eu nu-i iau apararea – pina la urma aia din stuff puteau sa-i spuna unde se afla. :-)) Dar crezi ca altii n-or fi incurcat prin alte parti Lituania cu Letonia sau Bolivia cu Venezuela? Repet: mai important e ce a lasat in urma.
Oricum, am vazut niste poze de la concert. Mi se pare foarte schimbat de cum l-am vazut eu la Munchen acum doua luni. E mai… gras, mai buhait. O fi de la… soare. 😀
DeMaio
July 28, 2008Metallica era în turneu, nu la festival. La festival au fost Judas Priest, de asemenea unii care se spune că ştiau unde cântă.
Ah, ca idee, a doua zi Metallica urma să cânte la Sofia şi apoi nu mai ştiu pe unde aveau concert…
Eddie
July 28, 2008scuze, i-am confundat. Vezi? Probabil si ei s-ar fi suparat! 😉
DeMaio
July 28, 2008Da, da, da, cum să nu! Şi rău de tot 🙂