Sex and the city: The Movie *

Dacă există un film care să fie pe totalul gust al jumătăţilor noastre de zi cu zi dar care, în acelaşi timp, să crape de feminism, publicitate mascată pe faţă şi ipocrizie, atunci el se numeşte Sex and The City. Recunosc că, la vremea lui, am privit serialul Sex and The City cu amuzament. Deşi era clar făcut pentru a stârni aprecierile sexului “slab”, avea poantă, inteligenţă şi şarm. Patru femei aflate la maturitatea sexuală îşi povesteau aventurile cu diverşi bărbaţi debordând de fantezie şi umor.

După ce serialul şi-a dat obştescul sfârşit, producătorii s-au gândit inevitabil că trebuie să-i organizeze şi un parastas pe măsură. Care se traduce, pe scurt, în “Carrie şi Mr. Big se decid să se căsătorească”. Mare greşeală, atât în planul scenariului cât şi al realizării în sine. Fiindcă în loc de nuntă iese o patetică “înmormântare” (că tot vorbeam de parastas) salvată în final, evident, de o întorsătură cu happy-end în cel mai jalnic stil american.

Pesemne cei care au lucrat la acest film au nefericita idee că femeile care trec de 40 de ani se trezesc dintr-o dată într-un ocean de lacrimi cu care simt nevoia să îi înnece pe bărbaţii de lângă ele. Cam ăsta ar fi mesajul unor personaje care îşi pierd dintr-o dată strălucirea, transformându-se în nişte ratate sentimental (nu socotim finalul, binilii învinge mai totdeauna în cinematografia lor şi, în special, toate femeile ştie asta), sclave ale brandurilor de fashion, cumpărăturilor scumpe şi câinilor limbişti.

Sex And The City: The Movie. 2008. 148 min. Regia şi scenariul: Michael Patrick King. Cu: Sarah Jessica Parker, Kim Cattrall.

Trailer: