De la bun început e de spus că Antichrist e un film care te poate băga în depresie. Înainte de a-l vedea e recomandabil să te uiţi la o comedie. După ce l-ai văzut, bagă un film porno! Sunt ingredientele necesare pentru a trece peste eventualele psihoze declanşate de Lars von Trier, regizorul danez nebun şi pe alocuri genial care ne-a buimăcit acum nişte ani cu fascinantul Dogville.
Filmul e despre un cuplu (şi numai despre şi cu el) care, aflat într-un impas sentimental, e distrus de moartea accidentală a copilului lor de numai câţiva ani. Pentru a încerca să-şi revină, într-o auto-terapie iluzorie, cei doi se izolează în casa lor din pădure. Numai că lucrurile nu evoluează aşa cum şi-ar dori ei, ci dimpotrivă.
Trecând peste impactul psihologic, Antichrist e un thriller în toată regula. Ar putea fi chiar horror cu accente porno (acesta este motivul pentru care unii au dorit să-l interzică, inclusiv în România) dar se opreşte cumva în limitele unei “decenţe” teribil de indecente. Pentru că e jucat de numai doi actori (Willem Dafoe şi Charlotte Gainsbourg) poate părea cam greoi după câteva zeci de minute. Dar cei doi se descurcă excelent în menţinerea unei tensiuni ascendente şi în exhibarea unei rupturi galopante a unei relaţii definitiv compromise. La toate aceste lucruri omeneşti, von Trier asortează efectele naturii, o natură care-şi pune amprenta în mod decisiv pe atmosfera unui film suficient de negru cât să te bage-n boală. Categoric, Antichrist nu e o capodoperă, însă e una dintre acele pelicule care te fac să rămâi în cap cu un “waw!”, a cărui provenienţă pare incertă: ţi-a plăcut cu adevărat sau doar te-a şocat?
Antichrist, 2009. 109 min. Regia şi scenariul : Lard von Trier. Cu: Willem Dafoe, Charlotte Gainsbourg.
Trailer:
