Viaţa lui Leonard Cohen este un mic manual de poezie. Dacă nu cumva, o poezie continuă, ale cărei repere se transpun în muzica pe care romancierul, poetul şi cântăreţul canadian o cântă de peste 40 de ani. Amorurile trăite de Cohen rămân fixate în câteva piese care au făcut istorie şi care au mers direct la sufletele milioanelor de fani de pretutindeni. Una dintre acestea este Suzanne.
Într-un interviu acordat BBC în 1994, Cohen a dezvăluit că această melodie este dedicată unei anume Suzanne Verdal, soţia sculptorului Armand Vaillancourt, din Montreal. Versurile piesei descriu într-adevăr elemente ale oraşului, inclusiv râul Saint Lawrence, o capelă micuţă de lângă port ş.a.m.d. În fapt, mai întâi artistul a publicat poezia în cartea lui din 1966, Parasites of Heaven, un an mai târziu incluzând piesa pe albumul său de debut, Songs of Leonard Cohen. Surprinzător însă, Suzanne fusese deja înregistrată, în 1966, de către Judy Collins, prin urmare, nu autorul a fost şi primul ei interpret.
Povestea piesei este superb redată de Cohen, care păstrează, totuşi, aspectul platonic al faptelor. “Într-un moment al vieţii mele am fost foarte atras de Suzanne Vaillancourt, care era soţia unui prieten de-al meu. Cei doi formau un cuplu fantastic în Montrealul acelor vremuri: se potriveau fizic, un bărbat frumos şi o femeie frumoasă. Toţi bărbaţii erau îndrăgostiţi de Suzanne Vaillancourt şi toate femeile erau îndrăgostite de Armand Vaillancourt. Dar nu exista, practic, nici o posibilitate să te gândeşti măcar că a putea să o seduci pe soţia sculptorului Vaillancourt. Mai întâi fiindcă era prietenul meu, apoi fiindcă cei doi formau un cuplu inviolabil. Într-o seară i-am făcut o vizită, mă invitase la căsuţa ei de lângă râu, era practic un spaţiu într-un depozit. M-a servit cu ceai Constant Comment, care avea bucăţele de portocală în el. Şi bărcile treceau lin pe râu iar eu i-am atins trupul perfect cu mintea, fiindcă asta era singura şansă. Aşa s-a născut ideea unui cântec despre Suzanne”.
De partea cealaltă, Suzanne Verdal, povestea în 2008, în ziarul The Guardian, o versiune un pic diferită: “Leonard era prieten cu soţul meu, Armand. Frecventam toţi cam aceleaşi locuri din Montreal – Le Bistro, Le Vieux Moulin… locuri în care se cânta jazz. Era atmosfera boemă a anilor 60. Leonard petrecea ore întregi în Bistro. Era mai în vârstă ca mine şi mă privea ca pe o şcolăriţă deşi eu lucram în trei locuri ca să-mi pot plăti orele de dans. În 1965 mă separasem de Armand şi locuiam împreună cu fetiţa noastră. Leonard a venit de câteva ori pe la mine iar eu îl serveam cu ceai de iasomie, de portocale şi mandarine şi discutam la lumina lumânării. Stăteam într-o casă pe malul râului, îmi plăcea mirosul apei şi mersul bărcilor. Privitul pe fereastră era romantic. Pentru mine, Leonard a fost un mentor. Ne plimbam unul alături de celălalt şi nici măcar nu trebuia să vorbim. Sunetele cizmelor lui şi ale tocurilor mele erau ciudate. Era o sincronizare totală a paşilor. Am simţit amândoi asta. Nu am fost niciodată amanţi în termeni fizici dar, la un nivel foarte adânc, putem vorbi despre asta. Ocazii au fost destule dar îi respectam munca şi n-am vrut să stric nimic. Oricum, Leonard este un bărbat cu o sexualitate incredibilă, cu o mare atracţie la femei. Am plecat din Montreal în 1968, alegând să stau în Statele Unite şi, la un moment dat, oamenii au venit să-mi spună că Leonard a compus o piesă pentru mine. M-am simţit flatată pe de-o parte însă pe de alta am simţit că mi se invada intimitatea. Apoi el a devenit un idol din ce în ce mai puţin accesibil. Pentru mine, piesa asta e dulce-amară. Uneori o mai aud prin câte un restaurant şi mă simt copleşită”
Suzanne a mai declarat că l-a mai întâlnit pe Cohen de două ori în viaţă. O dată după un concert al acestuia din 1970 şi a doua oară în 1990, în trecere, ocazie cu care i-a şi dansat dar, se pare, cei doi nu şi-au vorbit şi, posibil, artistul să n-o fi recunoscut. Ce-ar mai fi de spus? Piesa i-a emoţionat pe mulţi alţi muzicieni, care i-au oferit propriile interpretări: Harry Belafonte, Peter Gabriel, Tori Amos, Joan Baez, Nina Simone, Neil Diamond, chiar şi Bruce Springsteen, în anii de început.
Suzanne, 1968. Album: Songs of Leonard Cohen
Ascultă Suzanne:
Versuri:
Suzanne takes you down to her place near the river
You can hear the boats go by
You can spend the night beside her
And you know that she’s half crazy
But that’s why you want to be there
And she feeds you tea and oranges
That come all the way from China
And just when you mean to tell her
That you have no love to give her
Then she gets you on her wavelength
And she lets the river answer
That you’ve always been her lover
And you want to travel with her
And you want to travel blind
And you know that she will trust you
For you’ve touched her perfect body with your mind.
And Jesus was a sailor
When he walked upon the water
And he spent a long time watching
From his lonely wooden tower
And when he knew for certain
Only drowning men could see him
He said “All men will be sailors then
Until the sea shall free them”
But he himself was broken
Long before the sky would open
Forsaken, almost human
He sank beneath your wisdom like a stone
And you want to travel with him
And you want to travel blind
And you think maybe you’ll trust him
For he’s touched your perfect body with his mind.
Now Suzanne takes your hand
And she leads you to the river
She is wearing rags and feathers
From Salvation Army counters
And the sun pours down like honey
On our lady of the harbour
And she shows you where to look
Among the garbage and the flowers
There are heroes in the seaweed
There are children in the morning
They are leaning out for love
And they will lean that way forever
While Suzanne holds the mirror
And you want to travel with her
And you want to travel blind
And you know that you can trust her
For she’s touched your perfect body with her mind.
