Jurnal tech. Ziua 11: google buzz

Acum, că avem şi Buzz, ar trebui să ne simţim mai fericiţi, mai curaţi şi mai socializaţi în reţea! Google a contraatacat şi, în stilul său minimalist şi şleampăt, ne-a invadat conturile de gmail cu noul său Buzz, într-o încercare (forţată?) de a prinde din urmă Faţa Cărţii, care conduce detaşat în maratonul reţelelor de socializare, cu cei peste 400 de milioane de useri (comparativ, Gmail avea 36 de milioane anul trecut iar Twitter “numai” 18).

După ce am depăşit faza entuziastă a prezenţei unei jucării noi în mediul digital, mă aflu acum în postura câinelui iritat care a primit un os mare dar după ce a-nceput să roadă la el simte aşchii prin cerul gurii. Nu-mi place Buzz! E invaziv, e lipsit de spectacol, e de-a dreptul deranjant. Accesat de pe iPhone  îţi face geo-tagging şi-ţi anunţă cu mândrie followerii că tu te afli în Piaţa Victoriei. De parcă pe ei i-ar interesa pe unde-ţi târăşti tu roaba cu mingi de baseball! Buzz-urile se întretaie, followerii se întâlnesc cu followiţii, nume necunoscute par a-şi dori brusc ceva de la tine (deşi nu e aşa), răspunsurile la buzz îţi apar dintr-o dată în Inbox, deşi locul lor ar trebui să fie în folderul Buzz, integrarea altor site-uri produce o avalanşă aiuristică de feed-uri şi, în general, e o senzaţie atât de talmeş-balmeş-istică încât după ce-ai obosit de scotocit îţi vine să-l scoţi. Dar nu mai poţi! (ba poţi, vezi PS-ul!)

Aşa că, useri de gmail ce suntem, o să ne explodeze osu’-n gât de-atâta socializare. Mi-e teamă deja să nu ne trezim cu un buzz de la Elodia care să ne anunţe, de pe iPhone-ul 4G, că-i trimite salutări lui Diaconescu de pe cealaltă lume cealaltă. Buzz = fuzz.

P.S.: Cum să dezactivezi Google Buzz? Ia de vezi mai jos: