Una dintre cele mai cunoscute piese din istoria rock-ului, plasată de revista Rolling Stone pe locul 37 în topul celor mai bune 500 de piese ale tuturor timpurilor, a fost compusă de Don Felder, Don Henley şi Glenn Frey, în anul de graţie 1977, în plin apogeu al unei trupe care scrisese deja istorie cu albume precum Desperado sau One Of These Nights.
Versurile descriu povestea unui călător obosit care devine prizonierul unui hotel luxos din California ce la prima vedere pare primitor şi tentant dar în/din care “you can check out anytime you like, but you can never leave”. Piesa este, în fapt, o alegorie a hedonismului şi auto-distrugerii din industria muzicală (şi nu numai) a sfârşitului anilor 70, în sudul Californiei. În anul 2008, Don Felder a povestit despre originea versurilor: “Don Henley şi cu Glenn au avut cea mai mare contribuţie. Toţi trei mergeam într-o noapte, în maşină, către Los Angeles. Niciunul dintre noi nu e din California şi e imposibil ca în momentul în care intri în oraş să nu fii ameţit de luminile acestuia şi de imaginile hollywoodiene care încep să ţi se învârtească în cap laolaltă cu toate visele pe care le ai. De la asta a plecat totul…”
O fază interesantă legată de versuri se referă la pasajul “So I called up the captain / ‘Please bring me my wine’ / He said, ‘We haven’t had that spirit here since 1969“, care conţine în mod aparent o eroare, şi anume aceea că vinul nu este o băutură spirtoasă. Întrebat dacă regretă acest vers, Don Henley a răspuns că “e o greşeală de interpretare a versurilor şi lumea nu înţelege metafora. Credeţi-mă că am consumat mult alcool la viaţa mea şi ştiu din ce este făcută fiecare băutură. Dar în acel vers nu se face referire la băuturi alcoolice. E o declaraţie socio-politică. E păcat că în loc să ne gândim la imixtiunea literaturii în lirica melodiilor coborâm discuţia la argumente nerelevante despre procesele chimice ale băuturilor spirtoase sau nu“.
Despre muzica piesei, în schimb, se spune că e foarte asemănătoare cu cântecul We Used To Know, din 1969, al trupei Jethro Tull. Aceasta a concertat împreună cu Eagles într-un turneu înainte ca “vulturii” să înregistreze Hotel California iar liderul Ian Anderson a spus, glumind, într-un interviu pentru BBC de acum câţiva ani, că încă aşteaptă royalties-urile pentru ea. Şi totuşi, declaraţiile oficiale ale lui Anderson nu au făcut niciodată referire la un plagiat.
Hotel California a fost “polişată” în studiou vreme de 8 luni de către membrii trupei, care se aflau în căutarea piesei perfecte. “Ne închideam şi câte 2-3 zile în studiou şi trăgeam piesa din nou şi din nou. Aveam o masă de ping-pong, un frigider, role… ce ne mai trebuia?”. Ea a ajuns pe locul 1 în topul american şi a câştigat un premiu Grammy în 1977, premiu pe care Eagles nu s-a prezentat să-l ridice deoarece Don Henley nu credea în concursuri. O mulţime de interpreţi şi trupe au preluat Hotel California, transformând-o conform propriilor viziuni. Printre aceştia, Gipsy Kings, Nancy Sinatra, The Killers şi… Vama Veche.
[stextbox id=”info” bgcolor=”5d9ea2″]
Hotel California
Album: Hotel California
Poziţie atinsă în Top USA: 1
Poziţie atinsă în Top UK: 8
[/stextbox]
Ascultă piesa:
[media id=2 width=570 height=447]
Versuri:
On a dark desert highway, cool wind in my hair
Warm smell of colitas rising up through the air
Up ahead in the distance I saw a shimmering light
My head grew heavy and my sight grew dim
I had to stop for the night
There she stood in the doorway, I heard the mission bell
Then I was thinking to myself this could be Heaven or this could be Hell
Then she lit up a candle and she showed me the way
There were voices down the corridor I thought I heard them say
“Welcome to the Hotel California
Such a lovely place
(Such a lovely place)
Such a lovely face
Plenty of room at the Hotel California
Any time of year
(Any time of year)
You can find it here”
Her mind is Tiffany twisted, she got the Mercedes Bends
She got a lot of pretty, pretty boys that she calls friends
How they dance in the courtyard, sweet summer sweat
Some dance to remember, some dance to forget
So I called up the captain, “Please bring me my wine”
He said, “We haven’t had that spirit here since 1969”
And still those voices are calling from far away
Wake you up in the middle of the night just to hear them say
“Welcome to the Hotel California
Such a lovely place
(Such a lovely place)
Such a lovely face
They’re living it up at the Hotel California
What a nice surprise
(What a nice surprise)
Bring your alibis”
Mirrors on the ceiling, the pink champagne on ice
And she said, “We are all just prisoners here of our own device”
And in the master’s chambers they gathered for the feast
They stab it with their steely knives but they just can’t kill the beast
Last thing I remember I was running for the door
I had to find the passage back to the place I was before
“Relax,” said the night man, “We are programmed to receive
You can check out any time you like but you can never leave”
Melcu' cleios
May 26, 2010Aranjamentul asta din ‘Hell Freezes Over’ mi se pare cel mai inspirat pentru ‘Hotel California’. Ehe, daca exista in anii ’80, altfel cresteam cu totii! 😉