Pacoland

Praf aşezat în straturi. O disecţie în praf ar releva trecerea artistică a timpului. Praf de culoare albastru sau verde, după cât de ecologici au fost anii. Mobilă atât de veche încât pare incredibil cum de mai stă verticală. Scaune luate de prin gropile de gunoi, şifoniere dosite la miez de noapte din parcările în care le abandonaseră oamenii care-şi schimbaseră mobila, mese găunoase şi scrijelite cu cuţitul, cufere decupate din poveştile cu vrăjitoare, până şi ghiveciuri care şi-au aşteptat o viaţă florile dar au sfârşit prin a fi umplute cu pământ viermănos şi sterp.

Se lăsase liniştea în clădirea radioului Ygrec, ca o pâclă, ca o pânză aruncată de un super-păianjen prost dispus şi de partea răului. Cele trei secretare ale lui Arden se pregăteau sufleteşte: rămăseseră numai 5 minunte până la startul emisiunii lui, iar acesta trebuia să îşi facă apariţia din clipă în clipă în maniera prea cunoscută. Imprevizibil, furtunos şi mai ales dureros. Avea superstiţii şi tabieturi.

Lisamona tăie o lămâie în şase felii identice. Apoi deschise uşa cuptorului cu microunde, introduse trei dintre ele înauntru, o închise la loc, porni cuptorul şi, după 30 de secunde le scoase afară. Le stoarse până la ultima picătură într-un pahar gradat, adăugă un degetar de coniac, câteva frunze de leuştean, amestecă totul cu o linguriţă cu coada de argint apoi se prăbuşi în fotoliul cărămiziu din camera de oaspeţi, cu tot cu pahar.

Ce ar fi să luăm cititorul de mânuţă şi să îl ducem frumos, printr-un artificiu de imaginaţie şi o întorsătură a evenimentelor, în camera unei secretare? Mai întâi, să vă facem cunoştinţă: Cititorule, ea este Casta, Casta, el e cititorul, cel care acum te spionează pe gaura cheii. Nu, nu face duş. Hei! Nu fi obraznic(ă)!