Paco stă cu o mână la falcă, pe jumătate prăbuşit în fotoliul de piele roz primit de la Mamamare acum câţiva ani. Ei uite, chiar nu credea că i se poate întâmpla aşa ceva: Raco a dispărut şi, odată cu misterul acestei inimaginabile întâmplări, întrebările încep să curgă cu duiumul, bulversându-i viaţa atât de liniştită.
Tiii scurt somn! Visase că plutea pe un nor pufos legănat de vânt încolo şi încoace Probabil că nu se trezise de tot pentru că încă se mai legăna. Da! Dar nu era pe un nor ci înghesuit într-un coş de piaţă. Mirosi şi nu găsi nimic pe gustul lui. Ce curios se vede lumea de sub un capac. Un puzzle ameţitor. Găsi că e o bună idee să înceapă să arunce cu coji de seminţe, să lase ceva urme în caz că se va hotărî să se întoarcă.
Idioata lăsă din nou vasele în chiuvetă aruncându-le o ultimă privire dezgustată. Doamne, ce mai ura să le spele! Mai bine tricota o mie de perechi de mănuşi pentru copii născuţi cu şase degete decât să spele vasele. Sigur, îl va isteriza din nou pe Loverboy diseară, se vor certa iarăşi la cuţite şi se vor împăca abia către miezul nopţii când Idioata îi va oferi o căpşună înfiptă într-o delicioasă brioşă cu ciocolată.
Dar pentru că întotdeauna înaintea unei astfel de decizii majore trebuie să iei una şi mai radicală, să faci o tăietură adâncă pe pânza fragilă a vieţii-chiar şi a unuia de raton-şi pentru că oricum îşi făcuse dinainte temele şi studiase profund ghidurile celor care aspiră să devină mari eroi ai lumii mărunte, trebuia sa plece. Cum unde? În călătoria vieţii lui. În călătoria iniţiatică, ce atâta vorbă încolo şi încoace.