Ed’s Music

Cei care au trăit în vremuri ante-1989 îşi amintesc de celebra Telecinematecă difuzată de Televiziunea Română şi mai ales de fundalul sonor al genericului. Melodia “telecinematecăi” a rămas mulţi ani în memoria cinefililor, odată cu acea succesiune de cartoane cu fotografii ale actorilor celebri, de la Clark Gable la John Wayne sau Vasiliu-Birlic. Puţini ştiu însă povestea acelei melodii, în fond o adaptare a unui cântec celebru interpretat de cea mai cool solistă britanică a anilor ’60: Petula Clark.

Pe vremea când aveam 16-17 ani se întâmpla ca boxele casetofonului Fisher să urle în disperare, la intervale constante, melodiile unor indivizi care în România acelei perioade întunecate păreau a fi nişte zei ciudaţi dar foarte cool. La o cameră distanţă, lângă video-ul Akai era întotdeauna pregătită o casetă VHS care mustea de videoclipuri cu muzica aceloraşi indivizi cu barbă. Maşini colorate, motoare, chitare şi, nu în cele din urmă, o mulţime de fete trăznet care abia aşteptau să se urce în cadZZilla-cul ale cărui chei nichelate simbolizau cele două litere magice născute în Houston, Texas: ZZ.

O să-i vedem pe 20 octombrie la Sala Polivalentă. Doi bărboşi şi-un Beard care n-are barbă. Cântă de 40 de ani şi au lansat hit după hit. La finalul concertelor ridică oamenii în picioare. Iar una dintre melodiile cu care au contribuit la istoria rock-ului este Sharp Dressed Man. Să ne-nţelegem: ZZ Top nu au fost consideraţi niciodată nişte sex simboluri sau nişte icon-uri ale modei. Dar probabil că nimeni alţii nu au fost mai convingători ca ei atunci când au cântat despre cât de irezistibili sunt bărbaţii bogaţi şi bine îmbrăcaţi în faţa femeilor. Sau, în fine, a majorităţii acestora.

Dacă galeza Duffy a însemnat fantastica descoperire a britanicilor în materie de muzică, Gig Wigmore ar trebui să fie extraordinara “invenţie” a neo-zeelandezilor în aceeaşi zonă. La fel de blondă (dar nu la fel de “păpuşoasă” ci mult mai rebelă), Gin s-a născut în Auckland dar când avea 16 ani bântuia prin Argentina, ţară în care a lovit-o moartea tatălui său. Motiv pentru care i-a dedicat o piesă, Hallelujah, ce a adus-o în prim-planul mass-mediei şi care a câştigat premiul International Songwrite Competition, în 2004. A urmat o altă piesă de succes, Under My Skin, şi o oarecare lansare în lumea bună a muzicii.