Ed's Movies,

Things We Lost In Fire ***

Nu întotdeauna ai chef să te uiţi la filme triste. Mai ales atunci când regizorul îţi trânteşte de la primele secvenţe o înmormântare care te binedispune precum ar face-o un gândac găsit în supă. Aşa mi s-a întâmplat cu filmul Susannei Bier: am fost silit să ronţăi gândacul de la bun început, fără să mă gândesc la consecinţe. Mi-a trecut prin scăfârlie la un moment dat doar faptul că o să ajung din rău (depresie) în mai rău (sinucidere) şi că la final o să-mi curgă atâtea lacrimi pe obraji cât să nu pot duce şi să nu poată duce nici vecinii.