Beowulf ****

 

 

Robert Zemekis? Hmmm. Ştiind că e regizorul care a făcut unul dintre filmele Top 3-ului meu din toate timpurile (Forrest Gump) m-am repezit pe Beowulf precum cioara asupra caşcavalului. Pardon de expresia cioară (a se înlocui cu “câine”). Sincer, nu cunoşteam legenda marelui erou get (sau ce-o fi) Beowulf. Pe scurt, ea spune că prin anii 500, regatul Danemarcei, condus de măreţul rege Hrothgar era terorizat de o creatură hâdă, Grendel pe numele ei. Pentru că nu mai suporta să i se ucidă oamenii, regele a dat sfoară-n ţară că cedează jumătate de avere celui care-l va scăpa de arătare. Auzind de recompensă, viteazul Beowulf, împreună cu ceata lui de luptători destoinici, se înfiinţează şi-i dă rapid la cap nedoritului. Numai că, hehe, treaba e muuult mai complicată. Pentru că, ta-daaa, există şi mama lui Grendel. Iar mama lui Grendel…

Nu povestesc mai departe, ca să nu răpesc plăcerea vizionării. Cert e că, pe mine unul, Zemekis m-a surprins, şi încă stau să mă gândesc dacă plăcut sau nu. Şi parcă-parcă simt gust de caşcaval, ceea ce înseamnă că basmul ăsta plin de efecte 3D m-a cucerit. Chiar dacă, se ştie, urăsc intervenţia computerului în film, atâta vreme cât nu e făcută finuţ. În Beowulf e aproape numai computer. Asta dacă facem abstracţie de numele mari care populează filmul, cu un bonus (uuuite-aşa!) pentru o Angelina Jolie cam transparentă dar ca pe “vremuri” de sexoasă.

Beowulf. 2007. Regia: Robert Zemekis. Cu: Ray Winstone, Anthony Hopkins, Angelina Jolie, John Malkovich, Robin Wright Penn.