Plecarea lui Măldărăşanu de la Rapid lasă un gust amar în plan uman. Poate că Măldă nu mai intra în vederile lui Rednic. Ar fi un fapt normal, la urma-urmei: orice antrenor decide asupra jucătorilor care-l vor face, implicit, mare sau mic. Asta n-are de-a face cu cei 10 ani petrecuţi de Măldărăşanu (cu o scurtă întrerupere otomană) în Giuleşti.
Ce are de-a face cu această plecare cu scântei este atitudinea patronului Copos. Imaginaţi-vă că lucraţi undeva vreme de zece ani. Puneţi suflet şi vă roadeţi oasele alături de brandul respectiv. Apoi vine momentul despărţirii – dintr-un motiv sau altul – iar patronul se face că plouă. Măldărăşanu are cele mai multe meciuri pentru Rapid în cupele europene. Două titluri. Două cupe. Patru Supercupe. Merita o ieşire mai frumoasă din scena giuleşteană.
Altfel, Mutu mai dă o scăriţă, după ce a păcălit în mod amuzant arbitrul să-i acorde un penalty. Steaua începe să aducă din jucătorii cu care se tot laudă de câteva săptămâni şi sperie câinii cu groparul Mendoza de acum câţiva ani. Dinamo pierde (0-2) în primul amical din Cipru şi îşi păstrează muşchii la frigider. Mansour se însoară şi declară că vrea sute de copii dar nu spune nimic despre amocurile alb-roşii (“Cum e, eşti <câine>?” “Eu sunt om, nu câine…” – excelent răspuns). Iarna e lungă.
