Michael Clayton (George Clooney) este un “curăţător” (n-am găsit altă rimă) juridic, un “gunoier” care se ocupă de rezolvarea părţilor juridice gri sau negre ale VIP-urilor şi corporaţiilor, în cadrul unei prestigioase firme de avocatură americane. Dezgustat de clientela sa şi aflat într-un impas financiar generat de proasta gestionare a afacerilor personale, Clayton, aflat în plină criză a bărbatului de 40 de ani (ce-i aia, frate?) ajunge în mijlocul unei situaţii delicate: avocatul Arthur Edens (Tom Wilkinson), care reprezintă o corporaţie agro-chimică lovită de grave acuzaţii publice, e măcinat de vinovăţia cazului pentru care pledează şi decide să lupte împotriva companiei, fapt care ar duce la dezastrul acesteia. Numai că CEO-ul (Tilda Swindon) nu vrea să lase acest lucru să se întâmple şi apelează la cele mai murdare mijloace pentru a-l opri pe Edens şi, mai târziu, pe Clayton.
Filmul e un thriller juridic excelent construit, poate nu foarte spectaculos în plan imediat, dar cu o “arhitectură” minuţioasă, pusă la punct mai degrabă din ricoşeuri decât din cărămidă şi cu un joc actoricesc absolut superb, lipsit de ostentaţie dar foarte sugestiv. Nu degeaba Michael Clayton a fost nominalizat la Oscar – pentru cel mai bun film, Clooney pentru cel mai bun actor în rol principal, Tim Wilkinson pentru cel mai bun rol masculin secundar iar Tilda Swindon pentru cel mai bun rol feminin secundar – trofeu pe care l-a şi obţinut! E drept că, în acelaşi timp, filmul nu e deloc easy, adică-ţi solicită la greu neuronii pentru a înţelege – fie şi pe parcurs – combinaţiile juridice şi dedesubturile cazului. Cu alte cuvinte, e un film (prea) intelectual, dar cu o sumedenie de lucruri de oferit.
Michael Clayton, 2007. Regia: Tony Gilroy. Cu: George Clooney, Tim Wilkinson, Tilda Swindon.
Trailer:
