O fetiţă află că tatăl ei, restaurator de cărţi, are o calitate excepţională: atunci când citeşte o poveste, personajele ies din ea şi apar în realitate. Astfel, cei doi sunt bântuiţi de fel de fel de personaje ciudate care au părăsit o carte veche şi foarte rară şi şi-au găsit ascunzătoarea pe pământ, într-un colţ uitat de lume. Fetiţa, tăticul plus mătuşa încearcă să facă ordine într-o harababură care tinde să transforme lucrurile în mod periculos prin aducerea în realitate a unui ameninţător personaj “suprem” numit Umbra.
Filmul este, în fapt, ecranizarea cărţii scriitoarei germane Cornelia Funke, mult-laureată cu premii ce au legătură cu cărţile fantasy pentru copii/adolescenţi. Spre deosebire de alte capodopere în materie, Inkheart face mari eforturi să te convingă să intri în jocul pe care ţi-l propune. Şi asta fiindcă premisa de la care pleacă – cititul ce scoate personajele din cărţi pentru a le plasa în realitate – e slab şi greoi exploatată. Personajele sunt bine creionate dar parcă atunci când te aştepţi mai mult să interpreteze o partitură de calitate se pierd şi-şi transferă charisma de la unul la altul. Una peste alta, deşi distribuţia e plină de nume sonore, acestea rămân înfipte doar pe generic, nu şi în minţile spectatorilor. Brendan Frasier joacă prost şi neconvingător, Andy Serkis rânjeşte non-stop, nereuşind să înfricoşeze pe nimeni iar Helen Mirren s-a plictisit probabil să o ia lumea de Regină şi se prosteşte indecisă într-o roluşor fără substanţă.
Sigur, aceste amănunte nu vor “tulbura” copiii, care probabil vor găsi Inkheart un film haios, cu o scenografie spectaculoasă şi cu multe personaje “scrise pe faţă”. Asta nu curăţă însă producţia londonezului Iain Softley de un aer general de praf sau, mai exact, de generosul zgomot făcut pentru (mai) nimic.
Inkheart. 2008. 106 min Regia: Iain Softley. Scenariul: David Lindsay Abaire, Cornelia Funke. Cu: Brendan Frasier, Helen Mirren, Sienna Guillory.
Trailer:
