Whatever Works **

El – bătrân, şchiop de la o tentativă de sinucidere prin aruncare pe geam, posesor al unui IQ îngrozitor de mare (aflat la limita Nobel-ului de câteva ori), cârcotaş, neadaptat şi ciufut până în pânzele albe. Ea – blondă, proaspătă, sudistă, prostuţă, naivă şi fugită de-acasă din cauza unor părinţi prinşi în mijlocul unor probleme constante de cuplu. Ea îi cere lui să o adăpostească până îşi găseşte de lucru. El, într-un moment de slăbiciune, acceptă. În scurt timp, ei se căsătoresc.

Woody Allen face un film pe an. Cel de anul trecut a rupt norii. Vicky Cristina Barcelona a fost o sclipitoare mostră de how to ”menage a trois” un film, pe ideea <adu-i laolaltă pe Bardem-Cruz-Johansson şi ai succesul garantat>. Lucrurile se schimbă în Whatever Works. Allen revine în forţă cu angoasele şi obsesiile lui. Îl trimite la înaintare pe Larry David, un actor (îl ştii din Seinfeld) care-i imită perfect bâlbâielile şi o reinventează ”dulce” pe Evan Rachel Wood, ce rămăsese înţepenită în rolul neîngăduitoarei fiice Stephanie din The Wrestler. Construieşte perfid personajele secundare din jurul celor doi, cu binecunoscutu-i umor de calitate dar şi cu nelipsiţii pigmenţi de obsesie sexuală pe care şi-i împrăştie prin toate filmele. Rezultă un film ”atât” de woodyallen-esc încât îl recunoşti de la genericul spartan. În fapt, asta e şi problema peliculei: Boris Yelnikoff, personajul central, e un Woody Allen în jurul căruia se învârte totul şi care-şi mănâncă, sorry, propriul rahat. Pe care în final îl şi savurează, aranjând lucrurile în aşa fel încât toată lumea – dar mai ales el! – să fie mulţumită. De aceea nu sunt aşa sigur că… whatever works.

Whatever Works. 2009. 92 min. Regia şi scenariul: Woody Allen. Cu: Larry David, Evan Rachel Wood.

 Trailer: