Browsing Category

Ed’s Blog

Ed's Blog,

Jurnal tech. Ziua 16: Rolling Stone nu crede în lacrimi

Ei uite o ştire! Revista Rolling Stone îşi pune online întreaga arhivă! 43 de ani de muzică mai mult sau mai puţin americană vor putea fi accesaţi de pe site-ul revistei, pentru un preţ relativ modic: 3.95 USD pe lună sau 30 USD pe an. Mă gândesc că trebuie să fie super-cool să citeşti un interviu cu Bono din 2005 sau să priveşti o spectaculoasă şedinţă foto cu John Lennon din 1980. Sigur, asta pentru cei care ştiu cine sunt domnii şi ce au produs ei la viaţa lor.

Ed's Blog,

Jurnal tech. Ziua 15: baia cu spumă a la Paris Hilton şi iPad-ul de China

Uneori e amuzant să urmăreşti celebrităţile pe Twitter. Cele de p-afară, fiindcă p-astea de la noi le vezi suficient de mult pe la Măruţă, pe la “Puii lui” sau prin jacuzzi-ul lui Mândruţă ca să-ţi mai oboseşti degetele la “urmăriri” digitale. De exemplu, în zilele de Paşte, Mrs. Kutcher, a.k.a. Demi Moore, mărturisea că unul dintre filmele ei preferate este G.I Jane, fiindcă “I love a good story where a girl kicks ass”. Ceva mai pios, fostul tip de la cablu, purtător de mască şi yesman, pe numele lui de scenă Jim Carrey, o dăduse pe învăţături biblice: “Când sunt în Iad, ceva mă forţează să ies la lumină.

Ed's Blog,

Jurnal tech. Ziua 14: lucruri importante!

Uneori mă întreb de ce au fost create reţelele de socializare. Mă întreb retoric, dându-mi răspunsuri dintre cele mai stupide. Unul dintre ele este următorul: reţelele de socializare au fost create pentru ca lumea să socializeze în timp ce stă cu fundul pe scaun şi lucrează în xls-uri care trebuie să dea cu plus. Asta e varianta happy. Varianta sad este că reţelele de socializare au fost făcute pentru oameni care n-au ce face.

Ed's Blog,

The Hurt Oscar

Nu mă surprinde că Academia a acordat Oscarul unui film care zguduie prin faptul că nu zguduie pe nimeni. Sau, mă rog, îi zguduie pe cei care se lasă păcăliţi de vai-ce-subiectul lui! Adrenalina detonatorilor de bombe din Irak nu mi-a zbârlit simţurile. Probabil că dacă aş avea un fiu care s-ar ocupa cu aşa ceva acum aş fi în culmea fericirii. Sau a depresiei. În fine, n-aş fi susţinut nici Avatar-ul, cu povestea lui tocită, ci mai degrabă m-aş fi aplecat asupra unui film sensibil şi rupt din viaţa mai apropiată nouă, precum Precious.