Ed’s Blog

Ai fost deja la un cinematograf 3D. Ţi-ai pus ochelarii ăia caraghioşi, te-ai lăsat pe spate şi te-ai bucurat, waw-waw!, de cine ştie ce Avatar sau Up!. Dar la ieşirea din sală ai lăsat ochelarii într-o cutie, te-ai dus acasă şi te-ai aruncat în fotoliul din care, fără ochelari, ai deschis televizorul, revenind la 2D-ul cel de toate zilele gândindu-te că ar fi mişto să vezi cum mingea şutată de Bănel îţi trece pe lângă ureche, cum chelia lui Băse prinde rotunjimi nebănuite sau cum, mă scuzaţi, mustaţa lui Guţă ajunge periculos de aproape de cutia ta cu bere.

Primesc pe mail un banc. Râd, fiindcă-mi imaginez faza, după care mă gândesc că, dincolo de poantă, există un adevăr. Mai întâi bancul:
Un puşti vine revoltat de la şcoală şi îi spune tatălui său că acolo îl pun să înveţe numai inutilităţi. Tatăl îl întreabă uimit:
– Cum adică?
– Păi la istorie ne pune să memorăm nişte ani: 1848/1877-1878/1907/1944/1989. Cică sînt importanţi!
– Altceva…
– Păi la geografie tot aşa trebuie să reţinem tot felul de denumiri, ca de exemplu: Carpaţii “Scurburii”, Strîmtoarea “Fosfor” şi Dardanele, de parcă mi-ar folosi la ceva chestiile astea! Dacă mă întreabă careva merg repede la un Internet Cafe, dau search pe Google şi aflu… simplu, nu?

Acum, că avem şi Buzz, ar trebui să ne simţim mai fericiţi, mai curaţi şi mai socializaţi în reţea! Google a contraatacat şi, în stilul său minimalist şi şleampăt, ne-a invadat conturile de gmail cu noul său Buzz, într-o încercare (forţată?) de a prinde din urmă Faţa Cărţii, care conduce detaşat în maratonul reţelelor de socializare, cu cei peste 400 de milioane de useri (comparativ, Gmail avea 36 de milioane anul trecut iar Twitter “numai” 18).