Ed’s Blog

Jonathan Schwartz, preşedintele SUN Microsystems, a demisionat. OK, nici o problemă, Schwartz nu e fratele nostru şi nu ne facem probleme că viaţa lui va intra în derivă, fiindcă tipul face parte din selecta gaşcă a primilor 200 de boşi frumos stratificaţi de revista Fortune. Ce şochează este modul în care şi-a anunţat demisia: pe Twitter, în cel mai pur stil hai-ku.
“Azi e ultima mea zi la Sun. Îmi va fi dor. Un haiku s-ar potrivi acestui final. Criza financiară / A oprit prea mulţi clienţi / CEO nu mai există”.

Tu în ce relaţie eşti cu şoarecele tău? Fii cinstit: în fiecare zi îţi atingi mouse-ul de câteva zeci de ori. Poate chiar sute. Între tine şi el se creează o relaţie specială. E unul dintre obiectele (că rozătoare nu-l pot numi) pe care le foloseşti cel mai des şi de care, culmea, s-ar putea să nu-ţi pese nici cât negru sub unghie.
Pe vremea când şoarecii aveau bilă era musai ca, din când în când, să-i cureţi la fund. Îi întorceai cu burta-n sus, le deschideai căpăcelul, scoteai biluţa, curăţai frumos rotiţele care o puneau în mişcare apoi creatura redevenea fericită şi zburda fără cusur pe un mouse-pad cât mai şmecher.

L-am văzut pe Stephen Colbert la decernarea premiilor Grammy scoţând din sacou un iPad şi făcând mişto de Jay-Z,: “Băi, Jay-Z, tu n-ai iPad!”. Asta după ce căutase hârtiile cu nominalizările pentru Cea mai bună piesă a anului şi, negăsindu-le, a spus ceva de genul: “Ce nevoie am de hârtii, când am nominalizările aici?!”. Habar n-am cu cât l-a plătit Jobs pe Colbert pentru o asemenea reclamă. După mine, deja iPad-ul e un produs care a avut parte de atâta publicitate înainte de a se naşte încât nu-i va mai trebui o bună perioadă de-acum înainte. Cel puţin până la apariţia unei tablete concurente.

Una dintre ocupaţiile pe care mi-am făcut-o mergând cu metroul de la o vreme (din cauza codurilor de diverse culori, motiv pentru care am reînceput să-i apreciez avantajele) este să observ cum se comportă oamenii când n-au ce face. În metrou, de regulă, dacă nu-ţi faci de lucru, nu prea ai ce face. Cititul la infinit al acelui sticker cu Reguli de comportament în metrou nu e o activitate foarte plăcută, pentru simplul motiv că ajungi să-l înveţi pe de rost şi să te gândeşti că, la un moment dat, de-al naibii vei încerca să intri cu o bicicletă pe peronul fostului cal-galben. Ca să vezi dacă te opreşte cineva.