Don McLean a mărturisit că a fost inspirat în scrierea melodiei de moartea lui Buddy Holly. Asta se întâmpla pe 3 februarie 1959, când avionul în care se aflau Buddy, Ritchie Valens şi The Big Bopper s-a prăbuşit răpind Americii câţiva artişti de excepţie. Aceea e “the day the music died”, o zi în care micuţul Don era “băiatul cu ziarul”. El a citit ştirea prăbuşirii avionului chiar din ziarul pe care îl arunca abonaţilor în faţa uşilor.
Îl asculți prima oară și parcă nu-ți spune mare lucru. Îl asculți și a doua și începe să te gâdile. Îl mai pui o dată și explodează! ”It’s so U2!”.Au trecut 5 ani de când Bono & comp. își învățau fanii cum să dezamorseze o bombă atomică. Cam multișor – U2 avea o rată inspirațională mai bună. Într-o perioadă în care muzica încearcă o redefinire generală, nereușind decât să intre și mai tare în confuzie, irlandezii tăceau.
În 2006, Katie Melua a susţinut unul dintre cele mai ciudate concerte: a cântat pe o platformă petrolieră din Marea Nordului, la o adâncime de 303 metri. Ea a intrat în Cartea Recordurilor pentru cel mai “adânc” concert susţinut vreodată. DVD-ul care prezintă documentarul acestei acţiuni inedite, dar şi concertul în sine, e foarte interesant. Practic, Melua a cântat în faţa muncitorilor de pe platforma deţinută de compania Statoil care-şi aniversa la acea vreme 10 ani de “existenţă”. 16 elicoptere şi 3 nave au cărat 22 tone de echipament, care apoi au trebuit coborâte pe fundul mării.
Mă întreb dacă trupa Radiohead a revoluţionat ceva în muzica mondială când a decis să-şi “vândă” la liber ultimul album, pe internet. Radiohead e una dintre cele mai în vogă trupe din lume. S-a lansat la începutul anilor ’90 cu un stil oarecum confuz – mai întâi cu influenţe de U2, apoi cu inserţii de Nirvana, R.E.M. şi Pink Floyd.