Mă întreb dacă trupa Radiohead a revoluţionat ceva în muzica mondială când a decis să-şi “vândă” la liber ultimul album, pe internet. Radiohead e una dintre cele mai în vogă trupe din lume. S-a lansat la începutul anilor ’90 cu un stil oarecum confuz – mai întâi cu influenţe de U2, apoi cu inserţii de Nirvana, R.E.M. şi Pink Floyd. Stilul lor s-a conturat greu dar sigur. Şapte albume, la intervale destul de regulate, ba chiar şi două într-un an (2001) i-au adus pe Yorke & comp. în postura de zei ieşiţi din underground şi intraţi în conştiinţe ca un picture in picture.
Odată cu In Rainbows, Radiohead scrie o pagină de istorie. Cei patru au făcut acest album fără să apeleze la o casă de producţie. Apoi l-au pus pe net, descărcabil în format mp3 (nu, nu mai e disponibil acum) şi au lăsat fanii să decidă cât vor să plătească pentru el. Zero dolari e minimul. Nu există maxim. Şi au făcut o grămadă de bani. Sigur, pentru colecţionari, trupa oferă, pe bază de precomandă, un cd (cu bonus de 6 piese), o carte cu versurile şi fotografii. Dar ideea în sine are ceva revoluţionar. Mai exact, un “personaj” important a sărit din schem: casa de discuri. Într-un moment în care muzica se află în plină criză, în care formatul mp3, alături de aliatul Internet, au scos din buzunarele magnaţilor muzicii miliarde de dolari, soluţia oferită de cei de la Radiohead pare atât de simplă încât e aproape neverosimilă. Se estimează că circa 1,2 milioane de oameni au descărcat albumul In Rainbows şi că preţul mediu pe care l-ar fi plătit fanii ar fi fost de 5 dolari. Un calcul simplu duce la vânzări de 6 milioane de dolari. 6 MILIOANE! Ei, se fac bani din muzică sau nu?
Sigur, trebuie să te numeşti Radiohead ca să poţi să-ţi permiţi să faci asta. Sigur că dacă Moga şi-ar pune albumele la liber pe net în România, ar strânge bani cât să-şi cumpere un pachet de sticksuri. Dar discuţia nu e despre Moga. Discuţia e dacă gestul celor de la Radiohead va fi continuat şi de alţii cu acelaşi succes. Şi dacă, într-adevăr, “fiara” Internet poate fi învinsă cu propriile-i arme de către (adevăraţii) artişti.
Mai jos, Nude, de pe In Rainbows.
Melcu' cleios
February 9, 2008Sa nu uitam ca primul care a intrat intr-un razboi cu ‘adevaratii pirati ai lumii muzicale’ – cum denumeste casele de discuri – a fost Prince. A declansat razboiul cu mult timp in urma, cand a decis sa isi vanda muzica pe site-ul propriu. L-a costat numele (de fapt, interdictia de a si-l folosi pana la expirarea contractului cu casa), dar a meritat, cel putin din punct de vedere financiar. Pentru ca el isi vindea muzica, in primul rand. Ultima sa isprava e celebra serie de concerte de la Londra, cu prilejul careia fiecare spectator avea inclus in pretul biletului si un CD.
Radioheads – cred ca si-au licitat brandul, de fapt. Indiscutabil, e un nou model functional de a face bani din muzica. Nu e singurul insa. Cele mai interesante au fost, a propos de Radioheads, justificarile celor situati la extreme: cei care au platit ‘zero’ au sustinut ca nu prea le-a placut muzica, platind astfel pretul corect. Cei care au platit si pana la 40 de EUR, au zis ca ‘s-au simtit obligati sa plateasca ceva dupa ce multi ani au ‘consumat’ Radiohead piratat, si au simtit ca in acest fel ajuta trupa si nu casele de discuri.
Daca se va schimba ceva, si asta o sa se intample, se va schimba in urmatorii ani modelul de business al producatorilor si al caselor de discuri.
Melcu' cleios
February 9, 2008Uite si un caz mai recent, cu cifre publicate. Trent Reznor de la Nine Inch Nails e un alt artist care si-a muscat cordonul ombilical care il lega de casa de discuri. Si, la fel ca Radiohead, si-a oferit muzica dupa acelasi model: ‘plateste-cat/daca-vrei’. Cifrele facute publice sunt urmatoarele:
– 154.449 au descarcat albumul
– mai putin de 20% au platit cei 5$ propusi
– Incasari totale = 141.610$
Castigul net al lui Trent = 141.610$
Comparativ, daca albumul ar fi fost lansat printr-o casa de discuri, situatia ar fi stat astfel:
– 50.000 de albume vandute la pretul de 16$ fiecare
– Incasari totale = 800.000$
– Castigul lui Trent si compania 80.000$
Q.E.D. 😉
Eddie
February 9, 2008Hehe, pai nu se prea compara. Fiindca aici vorbim in primul rind de celebritatea artistului respectiv. De cine isi permite sa faca asa ceva. Poate ca si lui Sapte Coaie ii vine sa-si puna albumul pe net insa neavind notorietate, nimeni nu va “dona” bani pentru descarcarea albumului. Radiohead a mizat pe impactul psihologic, nu pe actiunea in sine. 🙂
Melcu' cleios
February 9, 2008Sunt, asa cum ziceam la inceput, mai multe modele prin care se pot scoate astazi bani din muzica. Unii artisti chiar investesc in directia asta de multa vreme, cu rezultate remarcabile care demonstreaza ca lumea s-a schimbat inainte ca marile ‘labels’ sa realizeze riscul pentru propriul business. Discutia noastra ramane insa ‘pe margine’ pentru ca la noi artistii se complac in ‘cages d’or’ sau isi plang in pumni, prin presa sau pe bloguri, cand au fost trecuti la colt pe coji de nuci. E si aici o problema de mentalitate mioritica.
Eddie
February 9, 2008Care “artisti romani”? 🙂 Come on, vorbim de Prince si Radiohead aici, “artistii” nostri mai intii sa faca muzica, nu zgomot.
Melcu' cleios
February 9, 2008… daca nu fac zgomot nu-i aude nimeni! Problema lor e ca atunci cand cineva ii remarca, sunt convinsi ca au facut-o pentru ‘muzica’ lor.
Stii vreun artist – muzician – whatever de la noi care sa nu faca precum cateaua scarpinata pe burta atunci cand vreo televiziune il cheama ca sa vorbeasca despre orice altceva decat despre muzica lui?