Ed’s Hot!

Nici o surpriză: Slumdog Millionaire a câştigat opt Oscaruri, fiindcă, nu-i aşa?, globalizarea şi mai ales “obamizarea” pe fond de criză îi va face fericiţi pe indienii din întreaga lume. Roata a început să se învârtească: deja americanii iau lecţii pe dans pe melodia din Slumdog şi sunt la un pas de a-şi vinde Hollywood-ul (şi-aşa e criză, dacă ar avea două, le-ar da la pachet) pentru o bucăţică de Bollywood, PLUS, atenţie!, un dans ştrengăresc pe după copaci.

Avem nominalizările la Oscar și, ca de fiecare dată în ultimii ani, mă întreb unde naiba sunt unele filme care au rupt norii anul trecut dar pe care nu le regăsești prin nici o listă. Suspectez că premiile astea au devenit un fel de Eurovision al Americii, în care sistemul de nominalizare, votare, premiere ține de reguli numai de ei întreținute și știute.
Dar hai să bârfim un pic principalele nominalizări, în așteptarea lui 22 februarie, ziua în care câștigătorii vor lua totul.

Acum 20-30…-50 de ani, pe vremea când nu exista Domnul Photoshop iar computerele erau doar niște cutii foarte mari și foarte complicate cu care puteai face puține lucruri, unul dintre ele fiind adăpostirea pisicilor fără stăpâni, creativii din agențiile de publicitate își storceau creioanele colorate ca să facă desene cât mai frumoase pentru ad-urile clienților destinate print-ului.

Şi România de dinainte de ’89 a avut ad-urile ei. Le întâlneai în principal prin almanahuri -pagini desenate de cine ştie ce machetator neinspirat, făcând reclamă la aspiratoare sau la CEC. Unii mai ţin minte: Azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate pui. O monedă de un leu pusă într-un soi de puşculiţă care “nştea” biciclete, corturi sau rucsaci. Sau La orice masă preparate din peşte. Cu o poză în care nişte sardele sleite îşi aşteptau consumatorii, în “unităţile de alimentaţie publică şi consum sau în magazinele specializate de pescărie”.