10 reclame vintage

Acum 20-30…-50 de ani, pe vremea când nu exista Domnul Photoshop iar computerele erau doar niște cutii foarte mari și foarte complicate cu care puteai face puține lucruri, unul dintre ele fiind adăpostirea pisicilor fără stăpâni, creativii din agențiile de publicitate își storceau creioanele colorate ca să facă desene cât mai frumoase pentru ad-urile clienților destinate print-ului.

Şi România de dinainte de ’89 a avut ad-urile ei. Le întâlneai în principal prin almanahuri -pagini desenate de cine ştie ce machetator neinspirat, făcând reclamă la aspiratoare sau la CEC. Unii mai ţin minte: Azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate pui. O monedă de un leu pusă într-un soi de puşculiţă care “nştea” biciclete, corturi sau rucsaci. Sau La orice masă preparate din peşte. Cu o poză în care nişte sardele sleite îşi aşteptau consumatorii, în “unităţile de alimentaţie publică şi consum sau în magazinele specializate de pescărie”. Sau Maşinile de cusut Sanda şi Veronica, utile în orice gospodărie. Cu “Sanda” (sau “Veronica”) zâmbind aproape sadic deasupra unei maşini de cusut grosolan schiţată.

Aşa că am preferat 10 ad-uri de peste Ocean din anii ’50-’70. Unele aproape geniale.

1. Volkswagen Station Wagon.Priviți mesajul (în acele vremuri se pare că trebuia să scrii foarte multe cuvinte în textul adiacent pentru a face lumea să priceapă): Dacă lumea ar arăta așa, și ai vrea să-ți cumperi o mașină care să iasă din decor, probabil că nu ai cumpăra un Volkswagen station Wagon. Însă, dacă nu cumva ai observat, lumea nu arată așa. Așa că dacă vrei să-ți cumperi o mașină care să iasă din decor deja știi ce ai de făcut. Briliant!

2. Sony. “Ţii în mână viitorul“. Un mesaj din 1962 de la Sony. Ce-ţi puteai dori mai mult decât un asemenea “gadget” minuscul pentru acele vremuri? 229.95 USD, cu setul de baterii opţional dar mai ales cu nişte dimensiuni care-ţi permiteau să iei cu tine la picnic cutia cu maimuţe. “Un pic mai mare ca un telefon”. Câţi ani au trecut de-atunci? Şi încă ceva: se purtau blondele. Trăiască Marylin!

3. Western Electric. Ce rezultă din încrucişarea dintre un telefon şi un televizor? Videotelefonia din zilele noastre. Nu, Western Electric nu reuşise acest lucru în 1968, anul acestei reclame. Dar comunica oamenilor că se ocupă de problemă. Uite cu ce se ocupă azi Western Electric.

4. Smirnoff. Woody Allen ieşind dintr-o scoică pentru a face reclamă la vodcă? De ce nu? În 1966 Allen nu o descoperise încă pe Scarlett Johansson aşa că, probabil, Smirnoff-ul era mai parfumat. Doi ani mai târziu, regizorul evreu susţinea un show de stand-up comedy care avea să facă referire la reclama de faţă.

5. Levi’s. Se poartă blugii încă de pe vremea lui Winnetou. Cum altfel, din moment ce compania Levi Strauss a fost fondată în 1853. Kidding! Blugii au început să se producă abia în 1920, însă reclamele pentru ei au apărut relativ repede. Priviţi la această reclamă din anii 60: o fată în bikini se uită printre picioarele unui macho cu pantaloni verzi şi dungaţi care priveşte undeva în zare. Al doilea macho, care abordează o ţinută alb-albastră, priveşte în aceeaşi direcţie. Nu ştiu ce a vrut să spună directoruld e creaţie dar mie-mi place tipa. Are aşeaaaa, o atitudineee…

6. Budweiser. “Acolo unde e viaţă… există Bud”. Nu e un mesaj care în zilele noastre să te dea pe spate. Nici măcar comentariul de pe ad, care sugerează că doi vecini stau de vorbă în bucătărie, schimbând idei cu prietenii. Pare a fi o reclamă targetată pe negri. Dar are cel puţin două elemente care o scot din mulţime: faţa de masă în carouri galbene (care aminteşte de birturile din schiţele lui Caragiale) şi cele două Bud-uri “ascunse” la spate de tipul în cămaşă albă.

7. Eve. Ţigările astea există şi azi. Le fumează femeile “subţiri”, care pretind că “astea-s ca şi cum n-ai fuma!”. Oricum, fără să fiu un fan al ţigărilor (pe care le-aş interzice şi pe Marte) mi se pare haios mesajul: “La revedere ţigărilor urâte. Fumează drăguţ. Eve!”. Şi mai departe: “Cel mai nou mod prin care îţi arăţi dragostea faţă de lucrurile frumoase”. Adevărul e că layout-ul cutiei e o adevărată operă de artă…

8. Pontiac. Bolero Red. O maşină care are darul de a întoarce capetele oriunde s-ar duce. Americanii parcă făceau maşini special pentru cinematografele drive-in. Acest Pontiac e din 1955 şi eu cred că dacă l-ai vedea şi acum pe stradă ai întoarce capul după el. “Păşeşte direct către mâine, condu un Pontiac azi!”.Oricum, uite aici cât de cool arăta! Dacă aş avea cum, mi-aş lua unul acum.

9. Motorola. Dacă ai vedea astăzi într-o reclamă ceva de genul Hi-Fi in fiber glass probabil că nu i-ai da o importanţă atât de mare şi ai continua să-ţi butonezi PSP-ul la care joci wireless un FIFA cu prietenul tău aflat la doi metri mai încolo. În 1957 însă, această propoziţie semăna cu un citat din cărţile s.f. ale lui Wells. Era vorba de Motorola Calypso Portable Player, adică un fel de PSP de acum 50 de ani, care oferea petrecăreţilor un sunet mai bun ce ieşea dintr-o consolă hi-fi. Care costa 79,95 USD. Nu garantez însă că, la vremurile alea, preţul acesta era foarte mic…

10. Tide. Toată lumea urăşte reclamele la detergenţi – există suficiente argumente, principalul fiind că majoritatea sunt stupide şi plictisitoare. Se pare însă că întotdeauna a fost aşa. Dar reclama aceasta e, cel puţin, amuzantă în tâmpenia ei.  “El poartă cele mai curate cămăşi din oraş. Doamna lui jură pe Tide că da!”. După care urmează o poezioară absurdă. Priveşte însă mutra tipului din desen: p-ăsta chiar nu l-a murdărit nimeni cu ruj pe guler vreodată.