Pentru că, spre deosebire de Crăciun, e mai multă lumină. Bine, fac o greşeală comparând cele două sărbători – până la urmă, fiecare cu farmecul ei. Unii spun că Paştele e mult mai trist. Mie mi s-a părut întotdeauna invers, dar nu trebuie să fiţi de acord cu asta.
Vânzătoarele din mall-uri
Nu, nu generalizez, dar statistica mă obligă să le trec aici. Mall-ul, locul acela drăguţ în care te duci fiindcă n-ai unde să-ţi pierzi în altă parte banii şi timpul, e plin de magazine (că doar d-aia e mall). În unele din acele magazine sălăsluieşte o specie de… creaturi pe care aş denumi-o Sellerus Plictisitus sau, după caz, Vânzătorus Idiotus, denumirile neavând obârşie latină ci urbană.
18 – Transmisiile de fotbal
Nu o să înţeleg niciodată de ce e aşa greu să tragi cu ochiul la cineva care e mai deştept ca tine şi face lucrul respectiv cu mulţi ani înaintea ta, după care să pui în aplicare ceea ce ai “furat”, fără a fi acuzat decât, în cel mai rău caz, de lipsă de originalitate. Transmisiile meciurilor de fotbal în România sucks. Big time! Indiferent de câte camere se chinuie să planteze unii sau alţii în jurul unui stadion, asta nu e suficient pentru a avea o transmisie de calitate. Iar aici nu e nimeni altcineva de vină decât cei care se numesc, simplu şi la obiect: regizori de transmisie.
Numărul 19: Şuncile atârnate la vedere
În general, româncele sunt femei frumoase. Străinii care ne calcă bordurile rămân cu o amintire plăcută în legătură cu ele. Cu femeile, nu cu bordurile. Dacă-i întrebi ce părere au despre România nu vor uita să amintească, păstrând o sclipire diabolică în ochi sau în dintele de aur, despre faptul că “oh, you have very beautiful women!”. E drept, avem. Au şi alţii prin Europa, în locuri în care te-ai aştepta mai puţin. Acum vreo 15 ani, româncele erau la fel de frumoase. Dar nu aveau stil. Nu ştiau să se-mbrace. De fapt, nu (prea) aveau cu ce să se îmbrace. Haosul economic năştea haosul din magazine.