Un tip merge la doctor: “Doc, cred că am o problemă sexuală. Nu mi se mai scoală cu nevastă-mea”. Doctorul îi spune să se întoarcă a doua zi, cu nevastă cu tot.
Un tip merge la doctor: “Doc, cred că am o problemă sexuală. Nu mi se mai scoală cu nevastă-mea”. Doctorul îi spune să se întoarcă a doua zi, cu nevastă cu tot.
De regulă filmele cu, despre, în, pentru, legate de Paris mă mişcă, într-un fel sau altul. De aceea, am privit cu optimism pelicula regizoarei, scenaristei şi actriţei principale Julie Delpy, cu atât mai mult cu cât ştiam că voi avea de-a face cu o comedie sau cel puţin o comedioară “subţire”, ornată cu nelipsita undă de “romantism”. Cu ce alt cuvânt ar putea rima, dealtfel, Parisul?
Castelul Prinţesei de Caramel şi-a făcut drum în mod oficial către oameni joi seara în Club Frame. Am ţinut să avem muzica din Amelie ca atmosferă, am ţinut să avem proiecţii cu fotografii din Paris
Citeam un articol al lui Chris Anderson, deja celebrul redactor şef de la Wired, care se intitulează “Why $0.00 is the future of business”şi mă gândeam că tipul are dreptate: lucrurile (unele dintre ele) sunt din ce în ce mai ieftine în zilele noastre, comparativ cu cât valorau acum câţiva ani.