Ce e gratis e chiar gratis?

Citeam un articol al lui Chris Anderson, deja celebrul redactor şef de la Wired, care se intitulează “Why $0.00 is the future of business”şi mă gândeam că tipul are dreptate: lucrurile (unele dintre ele) sunt din ce în ce mai ieftine în zilele noastre, comparativ cu cât valorau acum câţiva ani.

Anderson pleacă de la povestea lui King Gillette, inventator şi totodată agent de vânzări, care avea boală pe capitalişti şi care vindea… dopuri de sticlă, la sfârşitul secolului 19. Fiindcă nu îi mergea prea bine, a publicat o carte, The Human Drift, în care propunea o idee utopică: aceea ca toată industria să fie deţinută de o corporaţie unică şi ca toţi americanii să trăiască într-un oraş gigantic, numit Metropolis şi “întreţinut” de cascada Niagara. Citindu-i cartea, patronul său i-a spus ca mai bine să inventeze un obiect pe care oamenii să-l folosească şi apoi să-l arunce. Lui Gillette i-a rămas în minte sfatul boss-ului şi, într-o zi, în timp ce se bărbierea cu un brici care era atât de vechi încât nici nu mai putea fi ascuţit, i-a venit IDEEA. Ideea de a înlocui briciul cu o lamă subţire, de oţel, care să vină în ajutorul bărbaţilor atunci când se bărbieresc şi să-i facă să economisească timpul pierdut cu ascuţitul briciului. Aşa că după câţiva ani de experimente, a apărut pe piaţă lama de bărbierit şi aparatul de ras. În primul an (1903), Gillette a vândut 51 de aparate şi 168 de lame. Apoi a început să gândească în zona de marketing, şi-a pus moaca pe hârtia în care erau împachetate lamele, a devenit o legendă şi a vândut milioane de lame în întreaga lume, făcând discounturi din ce în ce mai mari. La un moment dat a început să dea gratis aparatele de ras, la pachet cu guma de mestecat, cu pacheţelele de ceai sau cu condimentele. Gratuităţile lui Gillette erau nefolositoare dacă nu cumpărai şi lamele aferente. El a gândit perfect un mecanism care l-a făcut celebru şi care a însemnat startul către un model de marketing din ce în ce mai uzitat astăzi. Oferă ceva gratis, dar ceva care te va îmbogăţi! Oferă un telefon mobil gratis dar pe baza unui abonament ţapăn. Vinde la preţ de nimic consolele de jocuri dar pune un preţ mare pe jocurile în sine. Şi aşa mai departe.

Anderson face şi câteva trimiteri la lucruri care în trecut costau extrem de mult iar acum s-au ieftinit ba chiar sunt oferite pe degeaba. Acum câteva săptămâni chiar vorbeam cu un ziarist străin mai în vârstă care se minuna cât de mult s-au ieftinit biletele de avion. “În anii 80 dădeam mii de mărci pe un bilet de avion până la Munchen sau Paris. Ce să mai zic de unul către Brazilia… Acum îţi permiţi să faci drumuri europene aproape în fiecare săptămână dacă e nevoie”. Companiile aeriene au fost nevoite să ieftinească biletele odată cu apariţia companiilor low-cost. 80 de euro pe un bilet la Wizz Air sau Ryan Air? Adică… mai nimic, “disecţia” acestui bilet părând o adevărată nebunie acum ceva vreme.

Plătim din ce în ce mai puţin pe lucruri care aduc, de fapt, o mulţime de bani celor care ne fac să credem că plătim puţin. Acum câţiva ani Yahoo cerea vreo 30 de dolari pentru 25 de mega de spaţiu pe mail. Între timp, Google a oferit 1 GB free. Yahoo şi-a încordat muşchii şi, văzând că pierde teren, a dat spaţiu nelimitat. Prince, unul dintre cei mai mari artişti ai tuturor timpurilor, şi-a dat albumul la liber, pe net. Apoi a scos milioane din concerte. L-au urmat Radiohead, care a cerut ZERO usd pe albumul lor. Sau… cât vroia fiecare să dea. Şi au fost destui care au dat. Milioane. Uitaţi-vă în jur (nu, nu în România, unde lumea vrea să dea tunuri pe spinarea fraierilor): totul se ieftineşte. Sculele, mâncarea, muzica, serviciile. Când vom ajunge să nu mai plătim nimic, pentru nimic? Oare utopica lume a lui Gillette e chiar atât de îndepărtată?