Acum 20-30…-50 de ani, pe vremea când nu exista Domnul Photoshop iar computerele erau doar niște cutii foarte mari și foarte complicate cu care puteai face puține lucruri, unul dintre ele fiind adăpostirea pisicilor fără stăpâni, creativii din agențiile de publicitate își storceau creioanele colorate ca să facă desene cât mai frumoase pentru ad-urile clienților destinate print-ului.
Şi România de dinainte de ’89 a avut ad-urile ei. Le întâlneai în principal prin almanahuri -pagini desenate de cine ştie ce machetator neinspirat, făcând reclamă la aspiratoare sau la CEC. Unii mai ţin minte: Azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate pui. O monedă de un leu pusă într-un soi de puşculiţă care “nştea” biciclete, corturi sau rucsaci. Sau La orice masă preparate din peşte. Cu o poză în care nişte sardele sleite îşi aşteptau consumatorii, în “unităţile de alimentaţie publică şi consum sau în magazinele specializate de pescărie”.