Transferurile la Steaua sunt ca macaroanele într-un joc de marocco: cum le mişti un pic, cum se strică jocul. Suporterii din Ghencea sunt ameţiţi de numele vehiculate şi ies din această tagadă nebunească fără să mai înţeleagă nimic. Certitudinile sunt rare, deocamdată una – Habib Habibou, francezul magrebian cu nume de iubăreţ, care a venit cu mama să ia cunoştinţă cu sarmalele. Ia habibi, Steaua!
Dincolo, la Dinamo, tăcere maximă. “Noua politică” a câinilor e să promoveze tineri din propriul coteţ. E adevărat că un Radu Ştefan sau un Pulhac sun, de fapt, marile câştiguri ale ultimilor ani, dar… să fim serioşi: în Ştefan cel Mare, hoarda de acţionari n-are răbdare nici să ajungă Lobonţ în poartă că ţipă după goluri, darmite să aştepte să dea mijul puştilor de talent. Un singur nume răzbate dinspre Borcea – un macedonean care să acopere bulevardul de pe dreapta, aflat parcă sub blestemul bombardamentelor unei aviaţii necunoscute în această toamnă.
La Timişoara, lui Iancu pare să-i fi trecut criza şi vorbeşte despre “modelul Arsenal” pe care vrea să-l implementeze la Poli. Da. Şi mie-mi place Angelina Jolie şi aş vrea să o implementez un pic…
Marius Niculae mai dă o dublă pentru Inverness (împotriva anonimei Gretna) şi pare să se fi specializat în cifra doi. M-aş bucura să fi ieşit în sfârşit soarele pe uliţa unuia dintre cei mai talentaţi atacanţi români din ultimii ani, care din păcate nu a reuşit o lungă perioadă să treacă peste scandalul cu sensei Nicolae senior. Nu e uşor să joci în Scoţia, acolo unde vulturii se avântă greu şi sunt mâncaţi rapid de highlanderi.
În fine, în Cupa Angliei Manchester United trece lejer, 2-0, de Aston Villa.
