Pacoland!

Începuturile de an sunt entuziasmante. După ce trece nebunia cu Revelionul şi sarmalele, după ce ţi se usucă bradul (unde sunt brazii de altădată?), după ce dă o ninsoare – Ninsoarea! – mintea îţi zboară îndată către lucrurile pe care le vei face în noul an. Unii fac comparaţii… ia să vedem, avem un an par – ah, în anii pari îmi merge prost, damn! Alţii privesc cu optimism înainte: va fi mai bun! Anul ăsta fac bani. Anul ăsta îmi găsesc prinţul/prinţesa mareelor. Anul ăsta o să fie cel mai bun an din viaţa mea, take it as a promise!

Sincer, nu m-am gândit la toate astea – nici n-aş avea de ce. În afară de sănătate, nu-mi doresc decât să pot să am timp să fac lucrurile pe care am de gând să le fac. Printre multele idei care, pac-pac, au ieşit ca iepuraşii la păscut (ups, alea-s vaci, sorry!), una a zbârnâit ieri de-au răsunat nămeţii prin Titan.  Ea mi-a fost adusă de Puck, a.k.a Dana Stănescu, a.k.a Sertarul cu fluturi. Pe Dana am cunoscut-o (fără să ne fi întâlnit vreodată) acum vreo 3-4 ani, pe vremea când ne “produceam” amândoi pe un site literar. Am început atunci un proiect comun, un story care se numeşte Pacoland şi care avea o alternanţă scriitoricească a capitolelor. Mai exact, unul îl scriam eu, unul ea. Ne-am oprit la un moment dat… habar n-am de ce. Cert e că, după doi ani şi jumătate de la ultimul capitol, Dana a venit cu propunerea să continuăm Pacoland, să-l terminăm şi, la final, să-l publicăm. Ceea ce vom şi face, fiindcă am “sigilat” cea mai constructivă idea a începutului de an într-un proiect mai de anvergură, despre care voi scrie pe Eddie’s în mod constant.

Ar mai fi de precizat că Dana e o scriitoare adevărată (să-i citiţi şi poeziile, mă rog, cei care încă mai cochetează cu noţiunea) care merită să iasă, odată pentru totdeauna, în faţă. Cât despre Pacoland veţi afla cât de curând mai multe, fiindcă, în primă fază, el va vedea “lumina” aici, urmând ca, la un moment dat, să facă pasul cel mare către tipar.